zari albastre

ZĂRI ALB ASTRE

ZăriAlbAstre2018: „Fereastră spre cunoaștere“ de Mina Alexia Timofte, clasa a IX-a G

Redăm în cele ce urmează articolul scris de Mina Alexia Timofte, clasa a IX-a G, publicat în numărul 1 din anul VII al Revistei Zări Alb Astre pe care o puteți citi integral în Biblioteca Virtuală a revistei.

„Dintotdeauna cărțile au reprezentat un izvor de informații inepuizabil, o formă de exprimare liberă, un joc de cuvinte plin de înțelesuri. Aceste înțelesuri sunt lăsate de către autor la voia cititorului.

Putem spune că opera este o bijuterie, o bijuterie șlefuită cu fiecare gând, emoție sau trăire a instanței, adresată cititorului ideal, imaginat de acesta. Universul beletristic cuprinde opere clasice, romane de dragoste, polițiste, sau antologii și cărți de aventură. Aceste opere își au baza în realitate, poate nu în totalitatea ei, dar sunt, în mare parte opere realiste. În Universul ficțional, se încadrează operele care ne oferă șansa de a călători într-o altfel de lume. Ficțiunea este universul imaginar, al cărui artizan este autorul, iar imaginația omului se dezvoltă încă din copilărie. Ne imaginăm lumi în care jucăriile de pluș vorbesc și avioanele de hârtie se pierd în orizont. 

Aceste idei, puerile la prima vedere, au dus la dezvoltarea umană. Un om și-a imaginat cum ar fi pe lună și a creat o rachetă și, așa, imaginația lui a devenit realitate. Altcineva, și-a imaginat cum ar fi ca oamenii să respire sub apă, iar astăzi, lumea submarină ne prezintă tot felul de specii. Astfel, autorii de romane SF și fantasy au așternut pe hârtie imaginația lor, plecând de la întrebarea «ce-ar fi dacă?», sub amprenta mitului: «Cărțile se nasc din cărți»

La fel este și muzica, fiind diversă datorită gusturilor. Toată lumea a auzit pe cineva care a spus măcar o dată: «mie nu îmi place muzica/mie nu îmi plac cărțile». Greșit! Cărțile sunt diverse și se aleg după gusturi. La fel cum nu toată lumea ascultă rock, pop sau jazz, nu tuturor le plac cărțile de aventură, fantezie sau psihologie. Cititul ne deschide noi orizonturi, neatinse de picior de om, dar cutreierate de himere, pe care noi înșine ni le conturăm alături de narator și personaje.“, Mina Alexia Timofte, clasa a IX-a G

Sursă foto: Revista Zări Alb Astre

Descarcă gratuit revista Zări Alb Astre, nr 1, anul VII, din Biblioteca Virtuală 

Citește și:

„Zări Alb Astre“, revista inaugurată în urmă cu 75 de ani ca un manifest al tinerei elite mirciste „după lunga furtună a omenirii“ 

Biblioteca Virtuală „Zări Alb Astre“

ZăriAlbAstre2018: „Despre tineri“ de Diana Costea, clasa a X-a G

Redăm în cele ce urmează articolul scris de Diana Costea, clasa a X-a G, publicat în numărul 1 din anul VII al Revistei Zări Alb Astre pe care o puteți citi integral în Biblioteca Virtuală a revistei.

„Haideți să ne punem următoarea întrebare: «Cine sunt tinerii și ce fac ei?». Aceștia reprezintă o generație cu mult potențial, putere și speranță. Ei își doresc o lume mai bună, visează la libertate și își creează lumi interioare. Tinerii sunt darul Universului pe Pămant pentru familie și pentru societate. Dar ce se întâmplă atunci când aripile lor hiperbolizate sunt tăiate pentru a fi doar «another brick in the wall» (Pink Floyd)? 

Lumea în care trăim încă nu este pregătită să realizeze că schimbarea le bate la ușă, că tinerii își doresc inovație. Din păcate, tinerilor le este frică să se exprime, dar ideile lor îi pot transforma dintr-o ființă sensibilă într-o «pasăre Phoenix» care renaște din propria cenușă, dar dacă li se acordă atenția necesară, ajutorul cuvenit și curajul vital reușesc să ajungă cât mai sus, chiar în top. Ambiția lor este prezentă în majoritatea situațiilor, iar lucrurile incorecte sunt grav pedepsite de aceștia. 

Adolescenții își creează singuri propriul drum, învățând din propriile lor greșeli. Se dezvoltă plângând, întrebând, căutând, cercetând, dar uitând de adevăratul sens al vieții: să se bucure cu adevărat de viață și să nu se gândească doar la repercusiuni. Greul vine atunci când întâmpină diverse obstacole peste care nu pot să treacă indiferent de puterea lor, dar, din fericire, încearcă până reușesc, simțindu-se adevărați învingători. Haideți să se numească «calitate adolescentină»

Ei își creează o carapace în care relaționează numai prin intermediul rețelelor de socializare, spun lucrurilor pe nume, neacceptând minciunile. Cu ajutorul lor lumea poate deveni mai bună, fiindcă intuiția lor îi trimite pe cele mai interesante cărări pe care sunt presărate idei «semețe»

Aceștia sunt tinerii, generația în care stă speranța pentru un viitor mai bun!“, de Diana Costea, clasa a X-a G

Sursă foto: Revista Zări Alb Astre

Descarcă gratuit revista Zări Alb Astre, nr 1, anul VII, din Biblioteca Virtuală 

Citește și:

„Zări Alb Astre“, revista inaugurată în urmă cu 75 de ani ca un manifest al tinerei elite mirciste „după lunga furtună a omenirii“ 

Biblioteca Virtuală „Zări Alb Astre“



ZăriAlbAstre2018: „«Noi» mergem la teatru o chemare a introvertiților la teatru“ de Ioan Călătoiu, clasa a XI-a D

Redăm în cele ce urmează articolul scris de Ioan Călătoiu, a XI-a D, publicat în numărul 1 din anul VII al Revistei Zări Alb Astre pe care o puteți citi integral în Biblioteca Virtuală a revistei. 

„De ce ar vrea un licean să meargă la teatru? Ce motiv ar putea avea un adolescent să se expună în asemenea hal? Nu sunt destule probleme legate de încrederea în sine asociate cu vârsta asta? Să joci pe o scenă? Să improvizezi în fața privirilor sfidătoare? Doamne ferește! Teatrul este doar pentru aceia care au nevoie de atenție! Totuși, eu mă consider destul de timid, nu mă simt confortabil în mulțimi și nu vorbesc mult. Altfel spus, nu am personalitatea unui «actor». Dar toată această pledoarie este, cum probabil ați intuit, bazată pe niște premise false, cu scopul de a demonstra următoarea idee: Actorul este un artist, iar munca lui e artă. Astfel, tu nu vei fi niciodată pe scenă, nu tu, ci personajul. Tu doar vei expune obiectul de artă la care ai lucrat, precum un pictor își expune pictura sau poetul își citește poezia, așa și actorul interpretează personajul. Și, ca prin orice formă de artă adevărată și sinceră, vei expune o parte din tine, dar nu mai mult decât în exemplele de mai sus. Plus că vei fi parte din ceva mult mai mare, o piesă de teatru. Și chiar dacă numărul celor care se vor îndrepta spre o astfel de profesie este cel puțin redus în liceul nostru, cu toții știm că dacă tu ești un elev emotiv, care deși a învățat toată lecția, nu vei avea același randament la ascultare precum un elev dezinvolt care cunoaște, poate, doar o jumătate din lecție. Dar dacă tu poți să interpretezi personajul care știe să expună bine cunoștințele pe care le are, dacă tu poți doar să joci acea persoană care are încredere în ea, care știe ce cuvinte să aleagă, chiar dacă nu seamănă deloc cu tine, atunci nu vei fi tu cel care trebuie să răspundă, ci personajul. Iar acest raționament se aplică în multe situații, deoarece cu concentrarea și exercițiul necesar poți scăpa de limitele auto-impuse, devenind acel personaj care poate ce tu doar vrei. Și poate, în timp, vei prelua din caracteristicile personajelor interpretate de tine.

La teatru creăm și exersăm ca să creăm mai bine.

Interviu cu Tiberius Stanciu:

I: Cum ai ajuns, sau de ce ai ales să coordonezi cercul de teatru al Colegiului Național «Mircea cel Bătrân»?

T: A fost o conjunctură fericită! Cercul de teatru era într-o perioadă a schimbărilor, iar eu eram disponibil. O persoană deosebită, alături de care mă pierdeam în discuții despre artă și teatru, de fiecare dată când ne întâlneam în fața colegiului, a avut bunăvoința să faciliteze această întâlnire. Cunoscând apoi și restul echipei am fost convins că sunt într-un loc în care putem face multe lucruri frumoase.

I: Ce înseamnă pentru tine aceasta activitate?

T: Întrebarea asta mă duce cu gândul la o reclamă mai veche, care mi-a rămas în minte, cu un mititel entuziasmat că este dus de tatăl său la meciul mult visat. La fel sunt și ei în drumul spre scenă, iar când îi privesc în lumina reflectoarelor simt că bucuria elevilor mei este de neprețuit!

I: Care este istoria acestui cerc de teatru și de cât timp îl coordonezi?

T: Cercul are o istorie bogată, la fel și «Festivalul Aplauze» care continuă să se dezvolte datorită implicării cadrelor didactice și a elevilor voluntari. Este o adevărată sărbătoare prin liceu și în jurul acestuia pe perioada festivalului. Eu sunt aici de trei ani și mă bucur de fiecare clipă.

I: Crezi că ajută în dezvoltarea unui licean o astfel de activitate? Și dacă da, cum?

T: Sunt convins! Cursurile de teatru dezvoltă armonios personalitatea. În cadrul întâlnirilor abordăm exerciții care să îmbunătățească memoria, imaginația, spontaneitatea, încrederea, dicția, capacitatea de comunicare, abilitățile ritmice, iar lista este mult mai lungă. Întâlnesc foarte des adulți, persoane distinse, prestigioase, cărora le-ar fi oferit mari beneficii o astfel de activitate și mă simt atât de binecuvântat că am ocazia să lucrez cu tinerii care calcă pragul cercului de teatru și să le facilitez conștientizarea și exersarea unor abilități, de multe ori ignorate.

I: Din experiența ta, ce doresc elevii să obțină de la cercul de teatru?

T: Vor multe lucruri și odată cu îmbogățirea perspectivei și mai multe, iar asta nu poate decât să mă bucure. Cred că am avut și cazuri în care o infiltrare în vederea obținerii unui număr de telefon al colegei de la altă clasă, s-a soldat cu apariții ale tinerilor pețitori pe scenă.

I: Cum crezi că arată viitorul cercului de teatru în cadrul liceului nostru?

T: Ne încălzim în culise, pentru un spectacol pe cinste! Fiți cu ochii pe NOI!“, de Ioan Călătoiu, clasa a XI-a D

Sursă foto: Revista Zări Alb Astre

Descarcă gratuit revista Zări Alb Astre, nr 1, anul VII, din Biblioteca Virtuală 

Citește și:

„Zări Alb Astre“, revista inaugurată în urmă cu 75 de ani ca un manifest al tinerei elite mirciste „după lunga furtună a omenirii“ 

Biblioteca Virtuală „Zări Alb Astre“

ZăriAlbAstre2018: „Corola din Coriolan“ de Theodora Băutu, clasa a X-a F

Redăm în cele ce urmează articolul scris de Theodora Băutu, clasa a X-a F, publicat în numărul 1 din anul VII al Revistei Zări Alb Astre pe care o puteți citi integral în Biblioteca Virtuală a revistei. 

„Corul colegiului este expresia dorinței unor oameni pasionați de muzică și a voinței și dăruirii a mai multor generații de profesori ce l-au dirijat de-a lungul anilor. Istoria corului e lungă și se întinde pe parcursul a mai multor decenii. În prezent, acesta este organizat și pregătit de către domnul profesor Sabin Nicolaină, care de mai bine de 22 de ani se află în această instituție de învațământ și a cărui dorința și dragoste pentru muzică l-au determinat, alături de elevi, să facă lucruri minunate, cu care puțini se pot mândri. 

Când i-am adresat întrebarea de ce a ales să dirijeze corul școlii și cum îl face acest lucru să se simtă, acesta a răspuns «Satisfacția cea mare este atunci când armonia corului este bine conturată și toți elevii și-au însușit problemele legate de educația vocilor, interpretarea firească a pieselor, chiar la un nivel optim. Mă simt împlinit când corul îmi transmite ceea ce vreau să-i transmit eu în funcție de caracterul piesei, de factura acesteia și de conținutul ei ideatic.»

Inițial, corul a fost înființat de un profesor de origine rusă în anul 1922, Ion N. Morozov, care la acel moment a compus primul imn al liceului și a avut până în prezent alți câțiva succesori. De obicei, numarul elevilor ce veneau la repetiții și mergeau în diferite deplasări alături de director și dirijor pentru a reprezenta colegiul era în jur de 40-45, copii care ghidați de entuziasm și dragoste pentru arta de a cânta, obțineau numeroase premii. 

În ultimii 22 de ani, doar puținele competiții la care am participat au fost aproape în fiecare an Europeadele, ținute de câteva ori în Italia, Franța, Danemarca, Spania, Elveția, Turcia și la invitația Asociației de prietenie a corurilor româno-chineze la Festivalul de la Shanghai, unde cu această ocazie, a venirii corului colegiului, a fost inaugurat chiar atunci trenul de mare viteză. De asemenea, am mai reprezentat liceul și la Festivalul Avram Iancu și am concertat atât la Împlinirea a 100, cât și la 120 de ani de la înființarea Colegiului Mircea.

Domnul director Nicoară, ale carui devotament și susținere au fost vizibile de-a lungul anilor ne spune că: «La Shanghai am fost răsfățații publicului. Cântecele „Ana Lugo – jana, „Morărița și „Fata ardeleană într-o prelucrare făcută de maestrul Nicolaină, a răsunat nu numai de pe buzele spectatorilor, ci și în oraș, în metrou, pe stradă, ele fiind reluate de mai multe ori de către televiziunile chineze. Cu pasiune, cu bucuria cântecului și cu fericirea aripilor înalțatoare ale muzicii, mulți baieți și multe fete, elevi ai liceului, au ales să trăiască inegalabila experiență a participării la cor, pasiune pe care mulți au continuat-o apoi în perioada studenției.»

În ultimii ani, numărul elevilor a scăzut, în prezent fiind în jur de 30 de elevi, dar ca întotdeauna, «porțile» colectivului sunt deschise pentru oricine dorește să se alăture, întâlnirile având loc în fiecare sâmbătă de la 9:30.“, de Theodora Băutu, clasa a X-a F

Sursă foto: Revista Zări Alb Astre

Descarcă gratuit revista Zări Alb Astre, nr. 1, anul VII, din Biblioteca Virtuală 

Citește și:

„Zări Alb Astre“, revista inaugurată în urmă cu 75 de ani ca un manifest al tinerei elite mirciste „după lunga furtună a omenirii“ 

Biblioteca Virtuală „Zări Alb Astre“

ZăriAlbAstre2018: „Transformarea bibliotecii în CDI (Cabinet de documentare și informare)“ de Ionela Simula, profesor bibliotecar, Bianca Miruna Retezeanu, clasa a IX-a F, și Mina Alexia Timofte, clasa a IX-a G

Redăm în cele ce urmează articolul scris de de Ionela Simula, profesor bibliotecar, Bianca Miruna Retezeanu, clasa a IX-a F, și Mina Alexia Timofte, clasa a IX-a G, publicat în numărul 1 din anul VII al Revistei Zări Alb Astre pe care o puteți citi integral în Biblioteca Virtuală a revistei. 

„Pentru un boboc, clădirea C.N.M.B. este una impunătoare, însă am prins mai mult curaj când colegii din clasele mai mari ne-au spus că biblioteca este, pentru absolut toți elevii, un spațiu de relaxare. Am aflat că acolo găsim un centru de informare în care poți deopotrivă să înveți, să te destinzi, să cunoști oameni, să-ți faci prieteni, să te distrezi citind. Când intri pentru prima dată în biblioteca colegiului nostru, simți miros de carte, și unde este carte, este și lumină. Așa am descrie noi biblioteca: lumină, cunoaștere, ajutor, cultură. Cartea devine prietenul copilului, iar biblioteca, a doua casă.

O bibliotecă este un spațiu al cunoașterii unde se vor regăsi toate generațiile. Așa cum ne mărturisește doamna Simula Ionela, bibliotecar al C.N.M.B. din 2010. Pentru a fi mereu în mijlocul cărților, e nevoie devocație: «această meserie nu te plictisește niciodată, deoarece permite o dezvoltare multilaterală. Lucrez ca bibliotecar din 1999 și doar la 19 ani am început să învăț tainele biblioteconomiei. Nu a fost ușor, era o lume nouă, unde trebuia să deslușesc taina acestei nobile profesii. Aș fi putut urma o carieră didactică prin dubla mea specializare, dar am ales biblioteca, pentru că am simțit că aici mă regăsesc cel mai bine. Mai mult, ideea de a cocheta cu o carte mi-a deschis orizonturi nebănuite. Spunea cândva Mircea Cărtărescu: „Cărțile sunt fluturi cu care zburăm prin propria noastră minte… E ceea ce simt de fiecare dată când intru în bibliotecă.» 

Am aflat că biblioteca colegiului nostru a devenit din 2015 și C. D. I. (Cabinet de Documentare și Informare), așa cum sunt de ani buni bibliotecile în Europa Occidentală. Totul a început cu un proiect în care a crezut d-na bibliotecar, proiect ce a fost susținut de dl. director prof. dr. Vasile Nicoară.

După o perioadă de efort susținut, s-a reușit aducerea unui mobilier de calitate, aparatură de nouă generație (plasma TV, calculatoare conectate la internet, laptop, scanner etc.). Chiar și așa, biblioteca trăiește mai ales prin oamenii ei, iar dna. Simula transformă acest spațiu și îl deschide și spre alte proiecte. Spre exemplu, aici se întâlnesc redactorii revistei «Zări Alb Astre»  la care Ionela este secretar al redacției, și tot aici voluntarii de la «Impact» pregătesc proiectele umanitare. De altfel, dna. bibliotecar este un om foarte implicat în proiecte școlare și extrașcolare, în voluntariat, participă cu elevii la diverse concursuri, expoziții, spectacole culturale și multe alte proiecte educaționale, iar toate acestea trec și prin bibliotecă.“, de Ionela Simula, profesor bibliotecar, Bianca Miruna Retezeanu, clasa a IX-a F, Mina Alexia Timofte, clasa a IX-a G

Sursă foto: Revista Zări Alb Astre 

Descarcă gratuit revista Zări Alb Astre, nr. 1, anul VII din Biblioteca Virtuală 

Citește și:

„Zări Alb Astre“, revista inaugurată în urmă cu 75 de ani ca un manifest al tinerei elite mirciste „după lunga furtună a omenirii“ 

Biblioteca Virtuală „Zări Alb Astre“

ZăriAlbAstre2018: „Interviu privind «International Space Settlement Design Competition»“ de Nora-Elena Tuța

Redăm în cele ce urmează articolul scris de Nora Elena Tuța, publicat în numărul 1 din anul VII al Revistei Zări Alb Astre pe care o puteți citi integral în Biblioteca Virtuală a revistei. 

Tuța Nora-Elena: Ce înseamnă competițiile de acest fel pentru C.N.M.B. și elevii săi?

Prof. Ion Băraru: Au însemnat o mare provocare. Prima dată când am mers acolo (în anul 2002), nu am știut ce ne așteaptă, dar am găsit un concurs la care elevii noștri au cucerit locul I cu o lucrare care depășea orice așteptări. În câțiva ani, participarea României a dus la ridicarea standardelor competiției, după cum a declarat curatorul concursului, Al Globus.

R.E.P.: Care a fost rolul dumneavoastră în cadrul proiectelor?

B.I.: Rolul meu este să omogenizez colectivul, să îi fac să se înțeleagă, să participe la ședințe de brainstorming și, cel mai important, să accepte critic și constructiv soluțiile. Dacă sunt foarte tineri, îi ajut să realizeze calcule de fizică și matematică pe care nu le pot știi la acea vârstă. Uneori trebuie să le temperez tendința de a elabora lucrări bazate pe Science-Fiction sau naivități științifice.

R.E.P.: În ce locații s-a desfășurat de-a lungul timpului?

BI: International Space Settlement Design Competition a avut trei locații: cea permanentă, la NASA Ames Research Center, Florida, unul dintre cele 12 centre de cercetare NASA, la Gildruth Center din Texas, Houston și, în ultimii ani la Kennedy Space Center, Orlando, Florida, SUA.

R.E.P.: Aveți persoane și chiar echipe întregi care participă de mai mulți ani la această competiție. Cum își pot păstra originalitatea?

B.I.: Un elev creativ aduce mereu ceva nou. Nu accept ca un elev să își prezinte soluțiile de anul trecut în anul curent, deoarece asta nu înseamnă creativitate, ci incapacitatea de a veni cu noi soluții. Astfel, prin prisma creativității, tinerii

devin oameni adaptați la societate.

R.E.P.: Legat de competiția din vara acestui an, în câte persoane a constat grupa, ce sarcină au primit și cum s-au descurcat?

B. I: Anul acesta la Kennedy Space Center a fost un grup de 9 elevi care a trecut de bariera East European Space Settlement Design Contest (unde au proiectat o colonie pe Marte) și s-au calificat direct în faza finală. Ei au participat la competiția organizată de firma Boeing și compania americană NASA. Acolo elevii sunt grupați în 4 companii multinaționale, astfel încât în fiecare societate a constat în persoane din țări diferite. Fiecare companie primește o sarcină de la o firmă fictivă, Foundation Society. De exemplu, anul acesta li s-a cerut să proiecteze o așezare umană pe planeta Venus. Li s-au dat sarcini exacte și nu puteau să producă decât idei concrete. Activitatea se desfășoară ca într-o companie aeronautică reală în care elevii sunt împărțiți pe funcții și direcții. Deci ei învață să respecte ierarhiile economice și sarcinile primite.

R. E. P.: Considerați că interesul elevilor în acest sens a crescut? Ce îi determină?

B. I.: Există mai multe categorii de elevi: cei mai mulți sunt cei interesați direct, ca experiență de viață, alții pur și simplu doresc un schimb cultural cu reprezentanți ai altor culturi, țări. Există și elevi, din nefericire, care participă la astfel de grupuri în ideea că fac o excursie, se strecoară și nu prea știu despre ce e vorba.

R. E. P.: Aveți vreun ultim mesaj pentru cititorii revistei?

B. I.: Îi aștept pe toți elevii care doresc, să vină la Centrul de Cercetări al Elevilor cu inima deschisă și cu speranța că munca lor va fi apreciată atât în țară cât și peste hotare.

Tuța Nora-Elena: Ce clasă ești, de cât timp participi la competițiile NASA și care a fost rolul tău în cadrul echipei de anul acesta de la Kennedy Space Center? 

Andrei Sebastian Rotaru: Sunt clasa a XII-a B, particip la competițiile NASA încă din clasa a VII-a și am fost căpitanul echipei României. 

R. E. P.: În ce a constat concursul din vara anului 2017 de la Kennedy Space Center? 

R. A. S.: Echipa României alături de alte 5 grupe din America, China și India, au constituit compania Grumbo Aerospace. Compania noastră s-a luptat cu alte 3, având ca scop final realizarea unui plan în privința colonizării planetei Venus. Condițiile de acolo, temperatura și presiunea, sunt dificile pentru viața umană. Concursul s-a desfășurat în 3 zile iar noi am lucrat aproape 50 de ore în continuu. Fiecare companie era alcătuită din 5 departamente: structural engineering, operations engineering, human factors, automation engineering și marketing. De asemenea, la sfârșitul proiectului, a trebuit să îl prezentăm timp de 35 de minute în fața unui juriu alcătuit din oameni de știință de la NASA și din cadrul companiei Boeing. Spre bucuria noastră, am câștigat locul I. 

R. E. P.: Cum consideri că te-au influențat concursurile NASA? Dorești să continui în acest domeniu? 

R. A. S.: Concursurile NASA au avut un impact pozitiv evident asupra mea. Pe lângă dezvoltarea unor abilități precum comunicarea eficientă cu alți coechipieri, teamwork și prezentare, am ieșit din zona de confort și mi-am urmărit pasiunile. Doresc să continui ca inginer aerospațial și, de ce nu, poate ajung să lucrez la NASA

R. E .P.: Ce mesaj ai pentru viitoarele generații de elevi legat de implicarea în activitățile extrașcolare și concursurile internaționale? 

R. A. S.: Participați la cât mai multe concursuri pentru că sunt experiențe unice și vă ajută să evoluați pe toate planurile!“, de Nora Elena Tuța

Sursă foto: Revista Zări Alb Astre

Descarcă gratuit revista Zări Alb Astre, nr. 1, anul VII, din Biblioteca Virtuală 

Citește și:

„Zări Alb Astre“, revista inaugurată în urmă cu 75 de ani ca un manifest al tinerei elite mirciste „după lunga furtună a omenirii“ 

Biblioteca Virtuală „Zări Alb Astre“

ZăriAlbAstre2018: „Sfântul Apostol Andrei – Fapte și artefacte“ de prof. Eduard Mindirigiu

Redăm în cele ce urmează articolul scris de prof. Eduard Mindirigiu, publicat în numărul 1 din anul VII al Revistei Zări Alb Astre pe care o puteți citi integral în Biblioteca Virtuală a revistei. 

„La Sinodul de la Ierusalim în 49 sau 50 d. Hr., Apostolii au decis ce spaţii geografice va acoperi fiecare Apostol în misiunea lui de a propovădui Evanghelia la neamuri. Sf. Apostol Andrei i s-a atribuit Scythia. O logică elementară ne obligă să acceptăm faptul că Sf. Apostol Andrei a parcurs un drum până în Scythia, Ucraina de azi, care presupunea trecerea prin Scythia Minor, Dobrogea actuală. Ipolit Romanul (235) scrie două secole mai târziu că Sf. Apostol Andrei a vestit Evanghelia sciţilor şi tracilor, confirmând ipoteza.

Ne este greu să acceptăm o logică de bun simţ pentru că nu mai trăim raţional. S-a născut o neîncredere faţă de gândirea de logică elementară. Bunul simţ ne spune că dacii au primit creştinismul de la început. Nu puteau apărea în Dobrogea episcopii atât de multe dintr-o dată, ci în urma unui proces îndelungat. În secolul IX d. Hr., Epitanie Monahul menţionează faptul că Sf. Andrei a sfinţit pe Apio, episcop la Odissos (Varna). În lipsa unor dovezi arheologice, coroborarea informaţiilor din aceste documente ne dau o imagine care capătă sens. Sf. Apostol Andrei a propovăduit în Dobrogea şi a întemeiat comunităţi creştine.

Apariţia Apostolilor în oraşele Imperiului Roman, în comunităţile evreieşti, în sinagogi, nu a fost remarcată la început de lumea antichităţii mediteraneene. Imperiul era în plină expansiune. Pacea romană fusese instaurată. Legea cuceritorilor era impusă prin instituţii politico-militare. Învecinarea a condus la răspândirea civilizaţiei greco-romane şi în spaţiul locuit de geto-daci.

Cu toate acestea, religia dacilor nu era centrată pe mituri scrise de autori precum Homer sau Hesiod. Personajul Zalmoxe nu era un zeu veritabil. Era un om care devine zeu după moarte, asemenea unui Buddha din Carpaţi. Deşi singurul monoteism veritabil era practicat de către evrei, câteva elemente ale gândirii religioase dacice erau mai apropiate de religia creștină decât de politeismul greco-roman.

În Egipt, Akhenaton a încercat să elimine brutal politeismul introducând o formă primitivă de monoteism. În Persia, Zarathustra introduce o formă de monoteism, Zoroastrismul. Însa Dumnezeul lui Noe, Avram, Moise şi Ilie este unul Atotputernic, care pedepseşte aspru idolatria, hoţia, crima, desfrânarea. Moralitatea Celor 10 Porunci nu se regăseşte în nicio altă religie. Ideea de transcendenţă lipseşte complet monoteismului egiptean sau persan-babilonian. Anticii erau panteişti. Dacii sufereau şi ei de această incapacitate de a depăşi logica politeistă care organiza lumea zeilor după criterii omeneşti, funcţionale, care împărțea roluri zeilor. Spre deosebire de Zei, Dumnezeul lui Moise nu are nevoie de intermediari.

În această lume idolatră, desfrânată, resemnată, în faţa destinului, Apostolii caută să convertească evrei şi păgâni la Credinţa în Mântuitorul Hristos. Însă lumea păgână nu avea nevoie de încă o religie. Hristos semăna în mintea unora cu Zarathustra sau cu zeul Mithra. Mesajul Apostolilor era unul radical: Zeii sunt rodul imaginaţiei oamenilor, de aceea nu au o putere reală. Dacă Apostolii ar fi semănat cu preoţii zeilor păgâni, cu druizii, nici un păgân nu s-ar fi convertit la credinţa creştină. De ce s-ar fi încreştinat un păgân? Ca să aibă soarta Apostolilor? Unii au ales să fie de partea Puterii absolute. Alţii au ales să fie de partea iubirii şi modestiei făcătoare de minuni a Apostolilor şi episcopilor martiri.“, de prof. Eduard Mindirigiu

Sursă foto: pexels.com

Descarcă gratuit revista Zări Alb Astre, nr. 1, anul VII, din Biblioteca Virtuală 

Citește și:

„Zări Alb Astre“, revista inaugurată în urmă cu 75 de ani ca un manifest al tinerei elite mirciste „după lunga furtună a omenirii“ 

Biblioteca Virtuală „Zări Alb Astre“

ZăriAlbAstre2018: „Ce se mai zărește-n zări“ de Mara Mihai, clasa a XI-a E

Redăm în cele ce urmează articolul scris de Mara Mihai, clasa a XI-a E, publicat în numărul 1 din anul VII al Revistei Zări Alb Astre pe care o puteți citi integral în Biblioteca Virtuală a revistei. 

„Cred că toți avem acel serial, film… sau carte care ne inspiră într-un fel sau altul, ne conturează un vis despre viitor. Sigur, dar știți și acel moment când vă imaginați cum v-ar fi viața dacă ar fi ca cea a personajelor? Tot ce pot să spun.. este că acest mic vis a fost creionat prin niște «Zări Alb Astre», dar vă voi povesti despre asta un pic mai târziu. 

Înainte de a intra în liceu, mă uitam la «Smallville», un serial ce cuprindea Science-Fiction. Ceea ce mă atrăgea în mod deosebit, era cum fiecare eveniment devenea publicat în revista școlii de către personajele care lucrau în redacție, ca, mai apoi, ele să ajungă să lucreze la prestigiosul New York Times. La începutul clasei a IX-a când am aflat de «Zări Alb Astre», în ciuda dorințelor mele de a lua parte într-o redacție, mă gândeam că ar fi trebuit să mă impun, să iau interviuri sau să redactez cine-știe-ce, în condițiile în care la acea vreme mi-era teamă de orice provocare și simțeam că nu aș ști nimic. Nu aveam încredere, eram sceptică, mi-am zis că oricum n-aș fi putut și am ales să ignor. Totuși, pasiunea mea fiind scrisul, un timp mai târziu am realizat că pot colabora cu redacția prin ceea ce scriam pur și simplu din pasiune. Și așa mi-am început parcursul în revistă, ca astăzi să fiu redactor-șef, și așa am și realizat că totul poate fi atins și de «nesperiat» dacă este făcut cu pasiune.

Adevărul este că nimic din ceea ce credeam nu e adevărat. Adevărul… este că aici chiar există definiția echipei; suntem un colectiv plăcut și unit, avem posibilitatea de a discuta și de a ne spune părerile franc, iar lucrul acesta eu îl văd constructiv. Toți încercăm să transmitem ceea ce contează și încercăm să valorificăm performanța și frumosul. Și, dacă tot veni vorba de performanță, mereu încercăm să punem în lumină cât mai bine «Mircea Proiectelor», o secțiune dedicată performanțelor elevilor mirciști. Desigur, fiecare având sarcina lui și lucrând cu grijă și devotament, ne dorim mereu să accentuăm prin articolele noastre meritele acestui colegiu cu elevii și profesorii lui deosebiți… și dorindu-ne asta, revista cuprinde și secțiuni precum «Cronicile realului» sau «Pixeli și tinere pixuri». De-a lungul timpului, revista a fost structurată în diferite feluri prin diferite moduri, iar din anul 1946 când s-a lansat pentru prima dată și până acum, un lucru a rămas la fel; și anume: creativitatea. 

Pot să spun că mă bucur că am reușit, ușor-ușor, să mă strecor în această revistă, mă bucur că m-am înșelat la început și mă bucur că acum pot zice că aici nu există reproş, ci doar ajutor. Aici se depune multă muncă demnă de apreciat, muncă care ne face să fim mândri. Suntem toți o mare familie ale cărei porți sunt mereu deschise.“, de Mara Mihai, clasa a XI-a E

Sursă foto: Revista Zări Alb Astre

Descarcă gratuit revista Zări Alb Astre, nr. 1, anul VII, din Biblioteca Virtuală 

Citește și:

„Zări Alb Astre“, revista inaugurată în urmă cu 75 de ani ca un manifest al tinerei elite mirciste „după lunga furtună a omenirii“ 

Biblioteca Virtuală „Zări Alb Astre“

ZăriAlbAstre2018: „Timpul nu mai avea răbdare…“ de Ionuț-Gabriel Oțelea, clasa a XII-a A

Redăm în cele ce urmează articolul scris de Ionuț-Gabriel Oțelea, clasa a XII-a A, publicat în numărul 1 din anul VII  al Revistei Zări Alb Astre pe care o puteți citi integral în Biblioteca Virtuală a revistei. 

„Adesea am fost tentat, sub evidenta influență a operelor studiate la clasă, să urmez anumite idei, concepte, păreri ale unor mari autori și să transpun cele gândite și resimțite de aceștia în situațiile în care mă aflu eu acum, la zeci, poate chiar deja sute de ani, de la data publicării creațiilor în cauză. Nu am făcut-o! Poate dintr-un orgoliu creator, poate din dorința de a realiza ceva cu totul original, propriu sau poate din simplul motiv că, în final, am realizat că nu plimbarea cu barca pe lac formează idila perfectă, ci simplitatea dintr-un mic sărut pe obraz, acel scurt mesaj de «noapte bună», acel «Ai grijă!» spus la momentul potrivit, creează ceea ce noi numim generic «iubire». Mi-am dat seama că nimic nu este mai sincer ca o fată alergând plină de lacrimi după ce a strigat «Ești nesimțit!», nimic nu este mai emoționant ca o îmbrățișare lungă, strânsă și o șoaptă scurtă, dar plină de înțeles, nimic nu se compară cu vraja ce plutește veșnic între pereții de la «Mircea»: teamă, dragoste, pasiune, agonie și extaz! Aș fi putut spune multe și despre Caragiale ce pare pe zi ce trece mai prezent ca oricând printre noi și despre depresiile bacoviene trăită de vreun mare scriitor.

Astfel nu am vorbit de germenele răului, care în viziunea lui W. Golding s-ar găsi cu succes și în toți elevii acestui liceu, ci despre puterea lor de a-l menține în stare latentă, căci chiar și atunci când presiunea atinge cote de neimaginat, bunătatea mirciștilor reușește mereu să răzbată. Aș fi putut vorbi de iubirea eminesciană, de dramele cuplurilor superficiale ale acestui colegiu, însă, trăind în zbuciumul neîncetat al holurilor C.N.M.B., am realizat că nu plimbarea cu barca pe lac formează 3 ce se nasc în fiecare seară sau poate chiar despre spiritualitatea lui Eliade (cel mai favorabil moment al observării acestei stări este în preajma lucrărilor și tezelor desigur), dar, după cum am spus, niciunul din aspectele urmărite de acești titani ai literaturii nu poate, după părerea mea, exprimă în totalitatea profunzimii sale ceea ce se petrece în acest liceu zilnic.

Ceva însă m-a făcut să mă opresc, o idee sau, ca să-l citez pe ultimul personaj al lui Preda, «o idee filozofică» m-a îndemnat să meditez asupra unui aspect esențial din viața de licean și anume că… trece. Cu siguranță păstrez în mine și o bună parte a psihologiei lui Moromete: nu aș fi crezut vreodată că timpul este atât de nerăbdător. Ieri eram mândru boboc la «Mircea», iar astăzi mă pregătesc cu febrilitate pentru BAC și admiterea la facultate. Nu-mi vine să cred cât de repede se succed generațiile, cât de ușor s-au scurs toate și, mai presus de orice, nu-mi vine să cred că m-am lăsat pradă iluziei atât de inocente că timpul este infinit. Simțeam cu atâta putere că acești ani nu se vor sfârși vreodată, că voi învăța iar și iar pentru teze, că voi ofta de fiecare dată când se va strânge un teanc de proiecte de făcut, că vom rămâne cu toții niște copii, patru visători ce așteaptă plini de entuziasm majoratele, pauzele, vacanțele, viața de student, dar iată-mă acum, în clasa a XII-a, eu, același copil visător, care brusc privește melancolic. Nu-ți irosi viața de licean! Bucură-te de toată experiența mircistă: mergi la teatru, la cor, la dezbateri, la dansuri, la cercul de lectură, la olimpiade, fă voluntariat, participă la cercurile de excelență, scrie la revista liceului, fură cât mai multe clipe de exuberanță! Învață cu îndârjire, fii fericit alături de prieteni, colegi, dar și de profesori. Chiar și de acel profesor cu glume prăfuite, cu apucături neînțelese nici chiar de colegii săi de cancelarie, bucură-te!

Este un portal către o perioadă nu doar unică, ci specială în adevăratul sens al cuvântului. Trăiește emoția, formează-ți amintiri de neuitat, definește-te! Implică-te, discută, participă, nu lăsa timpul să alerge pe lângă tine! Iubește, lasă-te iubit, «ieşi, copile cu părul bălai afară şi râde la soare!» Eu sunt pe cale să îmi închei călătoria buclucașă prin viața de liceu și mă simt dator să îți spun ție toate acestea. Poți crede că totul este o neghiobie de mare clasă, că abia aștepți să scapi din acest calvar, dar, dacă nu mă crezi pe mine acum, atunci vei crede timpul, abia după ce acesta deja va fi trecut de mult. Trăiește liceul, nu lăsa vraja să se stingă, delectează-te cu paginile acestei reviste și nu te lăsa absorbit de răbdarea aparentă a vremii, căci «peste zvârcolirea vieţii, vremea vine nepăsătoare, ştergând toate urmele. Suferinţele, patimile, năzuinţele, mari sau mici, se pierd într-o taină dureros de necuprinsă, ca nişte tremurări plăpânde în uragan».“, de Ionuț-Gabriel Oțelea, clasa a XII-a A

Sursă foto: Revista Zări Alb Astre

Descarcă gratuit revista Zări Alb Astre, nr. 1, anul VII, din Biblioteca Virtuală 

Citește și:

„Zări Alb Astre“, revista inaugurată în urmă cu 75 de ani ca un manifest al tinerei elite mirciste „după lunga furtună a omenirii“ 

Biblioteca Virtuală „Zări Alb Astre“

WordPress Cookie Plugin de la Real Cookie Banner