zari albastre

ZĂRI ALB ASTRE

ZăriAlbAstre2020: Poezii de Irina-Ruxandra Fulea clasa a XI-a F, Mara Ionescu, clasa a XI-a G, Bianca Miruna Retezeanu, clasa a XI-a F, Riana-Florentina Mazilu Maria-Gabriela Vintilă clasa a XI-a G

Redăm în cele ce urmează articolul scris Irina Ruxandra Fulea clasa a XI-a F, Mara Ionescu, clasa a XI-a G, Bianca Miruna Retezeanu, clasa a XI-a F, Riana-Florentina Mazilu Maria-Gabriela Vintilă clasa a XI-a G, publicat în numărul 1 din anul IX  al Revistei Zări Alb Astre pe care o puteți citi integral în Biblioteca Virtuală a revistei. 

 

„Poate“

„Totul a început cu un poate.

Enigmatic, dulce sau murdar,

În acel poate noi tot ne-am regăsit.

Și ne-am pictat pe trupuri minciuni,

Ne-am șters de păcate prin ispite

Și am văzut că la marginea de drum,

Tot într-un poate ne vom iubi.

Dar poate iubim sau poate nu,

Dar poate simțim sau poate nu,

Așa că vreau să ucid acest cuvânt.

Și acum când ne-am curățat trupul,

Însă sufletele noastre negre au rămas,

Totul s-a terminat cu un poate.“, de Irina Ruxandra Fulea, clasa a XI-a F


„Simfonie recalcitrantă“

„stăteam în salonul sumbru, într-un colț,

pe divanul îmbrăcat în furtuni

și priveam spectacolul acrobatic

al frământărilor mele;

era un joc infectat

de microbii toleranței

submergent în fasciculi ai luminii sufocate

cu precipitațiile gemului făcut

din uitări și amăgiri—

tu te jucai cu o diatomee

plutindă în stomacul meu

răsturnat de vietăți muribunde

și regretele-ți tremurau;

astfel, cu ușurință îți puteam vedea

manifestându-se consecința

horei decadente.“, de Mara Ionescu, clasa a XI-a G


„Gânduri“

„Te-ai gândit vreodată

Că omul din fața ta e un univers

De minciuni îmbrăcate-n adevăr

Că totul e altfel decât crezi

Că omul nu-i om și tu nu ești

Nici măcar un pui de adevăr

Pentru el?“, de Bianca Miruna Retezanu, clasa a XI-a F


„Fără titlu“

„În mintea-i din buchete înflorate

Cad gânduri, trandafiri de primăvară

Și din petale fine, fermecate

Se-aude-ncet vioara…

Pe pielea-i fină, albă, înghețată,

Din perle negre cad flori de iasomie

Cu voci uscate, tremurat-amare,

Tot cântă, jalnic, melodie…

Și n-ai văzut nimic mai fermecat

Decât cel plâns mai drag din lume,

Un plâns amarnic, parfumat,

Plâns de-ale sale flori ce s-au uscat.“, de Riana-Florentina Mazilu, clasa a IX-a F


„Înstrăinare“

„Mirosim fără să inhalăm,

Atingem fără să distingem

Auzim fără să ascultăm,

Vedem fără să cunoaştem,

Vorbim fără să gândim,

Iubim fără să cunoaștem.“, de Maria-Gabriela Vintilă, clasa a XI-a G 

Sursă foto: Revista Zări Alb Astre

Descarcă gratuit revista Zări Alb Astre, nr. 1, anul IX, din Biblioteca Virtuală 

Citește și:

„Zări Alb Astre“, revista inaugurată în urmă cu 75 de ani ca un manifest al tinerei elite mirciste „după lunga furtună a omenirii“ 

Biblioteca Virtuală „Zări Alb Astre“

ZăriAlbAstre2020: „Desenează-mi un monstru“ de Daria Ancuța, clasa a XI-a C

Redăm în cele ce urmează articolul scris de Daria Ancuța, publicat în numărul 1 din anul IX al Revistei Zări Alb Astre pe care o puteți citi integral în Biblioteca Virtuală a revistei.

„CAPUL este mereu pe scenă. Este observat mereu de FEMEIE și de FIU. MAMA îl observă doar atunci când sunt singuri, iar BĂRBATUL nu îl observă niciodată.

FEMEIA – mai tânără decât MAMA

BĂRBATUL/ ANCHETATORUL

MAMA

FIUL poartă o bandană

Scena I – Apatie

În colțul din stânga-spate al scenei, o cutie cubică, neagră, cu roți. Pe ea stă CAPUL. Pe cutie este scris cu cretă albă «Laboratorul Conștiinței Colective». În stânga și în dreapta cutiei se află rafturi cu eprubete, substanțe colorate în sticluțe etichetate, pahare Berzelius, borcane, și pipete. La intrarea spectatorilor în sală, CAPUL va fi singur pe scenă. FEMEIA

intră și merge spre CAP.

CAPUL: Vai, dar ce matinală suntem astăzi! Ne pregătim pentru o schimbare?

FEMEIA (se uită la sticluțele de pe rafturi, căutând ceva.)

CAPUL: Știu exact de ce ai nevoie. Al doilea raft de sus, a cincea sticluță din stânga. Așa.

FEMEIA: (o ia și citește cu voce tare) Me… Me-la… Melatonină.

CAPUL (lungind vocalele): Întocmai! Astăzi ai nevoie de multă. Multă de tot. Chiar prea multă, ar zice unii…experți… (face semn către public)

CAPUL: Vezi că paharele sunt acolo (face semn către raftul din stânga sa). (FEMEIA ia un pahar din raftul indicat de CAP și începe să toarne din sticluța pe care o are în mână.)

CAPUL (lungind vocalele): Așa! Toarnă! Toarnă cu încredere! Foarte bine! Acum ia pipeta aia. O să iei câteva picături din bolurile roșii. Mult mai puțin decât de obicei, te rog. (FEMEIA se apleacă și citește etichetele de pe boluri în timp ce picură substanțele în pahar.)

FEMEIA: Adrenalină. Și… Norepi-…

CAPUL: Norepinefrină.

FEMEIA: Așa. Norepinefrină. De unde le scoți?

CAPUL: Nu eu, draga mea. Tu! Chiar tu! Lasă întrebările și hai! Dă-o pe gât! Cu curaj!

(FEMEIA bea amestecul din pahar dintr-o înghițitură.)

CAPUL (entuziasmat): Vreau să bei asta în fiecare zi pentru câteva luni și – voilà! Apatie! Heblu.

(În față, în partea dreaptă, o masă lungă. La capetele acesteia stau FEMEIA și BĂRBATUL.În timpul dialogului, doar FEMEIA și CAPUL sunt luminați, BĂRBATUL vorbind din întuneric. Pe tot parcursul dialogului FEMEIA va vorbi plat, dezinteresat, absent, mai puțin atunci când este menționat altfel. Starea BĂRBATULUI va fi în dezacord cu a ei. El se

enervează, țipă și se entuziasmează când vorbește despre propria persoană.)

FEMEIA (către public): Nimeni nu îți spune ce trebuie să simți când afli că ești însărcinată. Mă uit la chestia asta (scoate din buzunar un test de sarcină) și nimic. Ochii mei nu se

luminează. Nu simt nimic. Fruntea mea nu se încruntă. E ca și cum orice am simțit până acum e pus pe pauză. Dinții nu-mi mușcă buzele. Mă blochez. Gol. Gol în inimă. Inima care nu îmi

bate nici mai tare nici mai încet decât până acum. Gol în cap. Capul care îmi dictează, de obicei, ce simt. Gol. Mușchii mâinilor și picioarelor nu mi se încordează. Pur și simplu, nimic

din toate miliardele de lucruri pe care le-au simțit miliarde de femei înaintea mea nu mi se întâmplă.

CAPUL (entuziasmat): Azi dăm vești importante!

FEMEIA (către BĂRBAT): Sunt însărcinată.

BĂRBATUL: Cu ce? (Pauză) Însărcinată. Însărcinată cu ce?

FEMEIA: Tu glumești, nu?

BĂRBATUL: Păi dacă-mi zici că ești însărcinată și nu-mi zici cu ce. Ce tre’ să faci?

FEMEIA își sprijină capul în mâini și se uită în gol.

BĂRBATUL: De exemplu, poți să fii însărcinată să duci gunoiu’. Sau să speli vasele. Sau să gătești și să faci curat. Cu toate astea te-a însărcinat maică-ta când te-a născut fată și nu băiat.

Sau poți să fii însărcinat să-ți aperi țara de imbecili. Ca mine!

CAPUL (râzând): Bine-ai face dacă-ai apăra țara asta de imbecili ca tine!

BĂRBATUL: Vezi… Trebuie să îmi spui ce sarcina ai primit și cine ți-a dat-o ca să înțeleg…

(FEMEIA își izbește capul de masă.)

BĂRBATUL: Hei! Ușor! Credeam că spunem glume.

FEMEIA (cu capul pe masă): Nu glumeam.

BĂRBATUL: Ba da.

FEMEIA: Ba nu. (Pauză)

BĂRBATUL: Ești sigură?

(FEMEIA îi aruncă pe masă testul de sarcina. BĂRBATUL izbește masa cu pumnul și aruncă testul pe jos, fără a se uita la el. Acesta cade pe jos, aproape de spațiul spectatorilor. Rămâne acolo până în Scena II.)

BĂRBATUL: De când știi?

FEMEIA: Contează?

BĂRBATUL (lovind masa, țipând): Contează. Pentru că dacă știi de puțină vreme putem să mai facem ceva. În schimb, dacă știi de câteva luni și nu mi-ai spus.

FEMEIA: Am aflat de dimineață.

BĂRBATUL: Și când…

FEMEIA: Ar trebui să știi când… (BĂRBATUL bate cu palma în masă.)

FEMEIA: Erai beat d-aia nu știi.

BĂRBATUL: Taci dracului!

FEMEIA (vorbind repede, batjocoritor): Erai beat și habar n-ai ce-ai făcut. Erai beat și eu te așteptam să vii de la «reuniunea ta săptămânală» cu imbecilii ăia de la Academie. Beți și beți

și beți. Atât. Beți. Iar eu te așteptam ca proasta acasă, voiam să mă asigur că ești bine. Oare de faptul că m-ai împins și m-ai dat cu încheietura mâinii de masă îți aduci aminte? Sau nu te

deranjează că de ceva vreme încoace îți gătesc și îți spăl și îți duc gunoiul doar cu o mână. Îți aduci aminte că pielea ta duhnea a băutură și a țigări? Duhneai. Duhneai și m-ai făcut și pe mine să duhnesc. Asta nu pot să suport. Mirosul ăla. Îmi duhnea carnea. Miroseam a tine.

BĂRBATUL: Și asta când a fost? Săptămâna trecută? Acum două-

FEMEIA: Asta a fost acum șapte săptămâni.

BĂRBATUL: Acum șapte săptămâni. Ok. E încă devreme. Se poate rezolva.

FEMEIA: Nu e nimic de rezolvat.

BĂRBATUL: Ești nebună? O să rezolvăm cu… copilul ăsta.

FEMEIA: Să rezolvăm cu copilul? Sau să rezolv eu cu copilul? Ce treabă ai tu? Oricum e ca și cum l-am făcut singură.

BĂRBATUL: Femeie, tu înțelegi că eu n-am bani să cresc niciun copil? Mai am un an, termin Academia. Ben mi-a spus că voi fi un criminalist excelent. N-am nevoie de piedici.

FEMEIA: Să-nțeleg că vrei să-ți începi excelenta carieră de anchetator cu un omor? Cred că Ben nu ți-a zis niciodată ce om excelent ești!

BĂRBATUL: Nu am nevoie de piedici.

FEMEIA: Nici eu.

BĂRBATUL: Vorbesc eu cu Ben. Sigur știe un doctor bun. Și rezolvăm.

CAPUL: Cred că n-a înțeles că nu copilul e piedica. El e piedica. 

Heblu. Sfârșitul scenei

Scena II – Nostalgie

MAMA intră și se duce spre cutia unde stă CAPUL.

CAPUL: Cred că nu ar strica să facem o mică recapitulare astăzi, ce zici?

MAMA: Amintiri?

CAPUL: Exact! Și mai precis, o amintire care mie îmi place foarte mult! Vezi fiola aceea pe care scrie Serotonină? Vreau să o amesteci bine de tot și să te servești. Ai nevoie de multă.

(MAMA sparge fiola și o toarnă într-un pahar.)

CAPUL: Și vei avea nevoie și de ceva endorfine astăzi. Haide, repejor, nu avem timp de pierdut.

(MAMA amestecă substanțele indicate într-un pahar. Se apleacă și ia testul de sarcina de la marginea scenei, apoi se așază pe scaunul în care a stat FEMEIA. Pe tot parcursul

monologului, MAMA va bea din pahar.)

MAMA: Nimeni nu îți spune ce înseamnă să vrei să faci un copil și să nu poți. Tu vrei, dar corpul tău nu. Ai senzația că ești stăpânul propriului corp până ce el decide că nu e de acord

cu asta. Și devine stăpânul tău. Nimeni nu îți spune ce înseamnă să adopți un copil. Sau cum se uită femeile de la orfelinat când le spui că vei fi o mamă singură. Sau cum se completează un formular de adopție. Sau cum arată un formular de adopție.

CAPUL: Sex. Vârstă. Rasă. Etnie. Limba vorbită. Probleme motorii. Probleme dentare. Pot include carii, dinți lipsă, malocluzie dentară, probleme ale maxilarului. Tendință de

respingere a figurilor paterne. Istoric naștere-naștere prematură și/sau dismaturitate. Poate suferi de sindromul alcoolismului fetal. Retard mintal-stadiu ușor, moderat, sever. Autism.

Sindromul Asperger. Schizofrenie sau altă tulburare psihotică. Copil-victima a traficului de persoane. Copil rezultat în urma unui abuz sexual.

MAMA: În dreptul fiecărui criteriu sunt două căsuțe.

CAPUL: Am în vedere…

MAMA: Și…

CAPUL: Nu am în vedere.

MAMA: Îți dau un pix. Iei pixul în mâna. Și de fiecare dată când vârful pixului ăluia desenează o bifă în căsuța-

MAMA, CAPUL: Nu am în vedere…

MAMA: Respingi, de fapt, viața unui copil. În orfelinatul ăla există un copil care se potrivește fiecărui criteriu de acolo, iar tu alegi. Te joci de-a Dumnezeu cu viețile unor copii care au fost respinși o dată. Iar tu îi respingi a două oară. Pentru că ești laș sau poate pentru că nu poți să adopți trei sute douăzeci și patru de copii deodată. Sau poate îți e frică. Îmi era frică. Nenorocitul ăla de pix îmi tremura în mână de fiecare dată când bifam căsuța «Nu am în vedere». Când eram egoistă. Îmi era frică. (Pauză) Dar am auzit pe cineva vorbind în spatele meu. Vorbea despre un bebeluș pe care îl găsiseră pe treptele orfelinatului, chiar în dimineața aceea. Eu venisem îmbrăcată cu o geacă groasă, aveam mănușile cu mine și fular în jurul gâtului. El fusese învelit doar într-o pătură brodată.

Heblu. Sfârșitul scenei.

Scena III – A zbura prea aproape de Soare

(FEMEIA ține copilul mic în brațe și îi citește. Atunci când va rosti cuvintele lui Dedal, CAPUL se va întoarce către stânga, iar atunci când va rosti cuvintele lui Icar, CAPUL se va întoarce către dreapta. Replicile BĂRBATULUI vor fi rostite din spatele scenei.)

FEMEIA: Nu. N-am să te ucid, căci mintea ta isteață și harul tău de artist îmi sunt de trebuință. Dar am să te închid, în schimb, în labirint, cu fiul tău Icar. Să nu-ți treacă prin

minte, cumva, să-ncerci să fugi, i-a spus regele Minos lui Dedal, arhitectul Labirintului Minotaurului. Tatăl și-a luat feciorul în brațe și-a grăit.

CAPUL (întors către stânga): Dacă regele Cretei ne-a închis drumul pe ape și drumurile pe pământ, a mai rămas văzduhul…

CAPUL (întors către dreapta): Cum, tată, să zburăm?… Dar ce suntem noi, păsări?

CAPUL (întors către stânga): Da, dragul meu copil! Astăzi a sosit vremea ca să-i învăț pe oameni să zboare prin văzduh.

FEMEIA: Și-ndat-a luat bătrânul, ajutat de fecior, pene, oase de pasăre rămase-n labirint din timpul cât trăise preahâdul Minotaur, și le-a legat cu fire din haina lui desprinse și le-a lipit

cu ceară făcând patru aripi. Două și le-a pus sieși, prinzându-le-n curele făcute din veșminte, și celelalte două i le-a pus lui Icar. S-a urcat pe ziduri – chemându-l pe Icar aproape, lângă sine, l-a învățat să zboare.

CAPUL (întors către stânga): Privește cum se-nalță vulturul prin văzduhuri! Vâslește, dar din aripi. Nu sta nici prea aproape de valurile mării, ca apa să nu-ți ude aripile ușoare, dar, în

aceeași vreme, nu te-nălța prea tare și fără chibzuială. Nu te-apropia de soare. Aripile acestea nu am avut mijloace, aici în labirint, să le alcătuiesc așa cum aș fi vrut, și ceara se topește.

Aripa se desprinde și-ai să te prăbușești. Să te iei după mine. Bagă de seamă…Și-acuma să zburăm spre dulcea libertate!

CAPUL (întors către dreapta): Hai să zburăm, hai, tată!

FEMEIA: A glăsuit Icar, cuprins în inimă de-o aprigă dorință de-a spinteca văzduhul și-a se-nălța spre cer. Și-au vâslit din aripi. S-au ridicat spre boltă și au pornit în lume. Creta era în urmă, abia se mai vedea. De pe țărmuri păstorii, pescarii și alți oameni se uitau, cu mirare, cum niște pământeni puteau zbura ca zeii. Nu le venea să creadă. Fiul lui Dedal, îmbătat de

vârtejul acelui zbor înalt, bate din aripi tare. Se ridică mai sus.

CAPUL (întors către stânga): Icar, nu uita ce ți-am spus și fii prevăzător!

FEMEIA: Numai că el n-ascultă. Simte că se înalță ca vulturul în slavă. Îi vine să și cânte, să chiuie, să strige. Și zboară, se ridică, mai sus, mai sus, mai sus… Parcă ar vrea să se smulgă

din trup, ușor ca gândul și slobod să plutească până-n nemărginiri. Dar Helios, din ceruri, gelos pe pământenii care zburau ca zeii, a început să ardă, să dogorească tare. Era către

amiază. Helios trimitea valuri, valuri de flăcări.

CAPUL (către stânga): Icar, oprește-te!

FEMEIA: Simțind căldura, Dedal se apropia de ape, ca să se răcorească. Însă Icar, în zboru-i, nici nu-l mai auzea. El se-nălța într-una, înconjurat de flăcări de aur, ca un nimb. Avântul lui

spre ceruri nu-l mai putea opri cu strigătu-i Dedal. Se-apropia sfârșitul urzit de Helios. Ceara care lipea aripile ușoare a prins să se topească, să curgă cu încetinel. Penele s-au desprins.

Degeaba da din brațe feciorul lui Dedal, nu-l mai ținea nimica sub cerul arzător. De la acea-nălțime, c-un țipăt disperat, Icar s-a prăbușit în valurile mării. Apa l-a înghițit pe loc. L-a dus la fund. Dedal, auzind glasul, s-a-ntors îngrijorat și și-a strigat feciorul-

CAPUL (întors către stânga): Icar!

BĂRBATUL (din spatele scenei, țipând): Pe unde ești? Unde ești? Unde ești?

FEMEIA (înșoaptă): Tu, copilul meu, să nu…

BĂRBATUL: Ești gata? (FEMEIA se ridică, ia copilul în brațe și se pregătește să iasă.)

FEMEIA (întorcându-se, către sine): Era să uit. (Învelește copilul într-o pătură brodată cu cuvântul «Ash», îl sărută pe frunte și iese.)

Heblu. Sfârșitul scenei

Scena IV – Cu capul în jos

MAMA: Eram în parc. Nu obișnuiam să mergem prea des în parc pentru că lui nu-i plăceau ceilalți copii. Nu s-a înțeles niciodată bine cu copiii de vârsta lui. Spunea că îl plictisesc. Nu

înțelegea de ce fetele se joacă cu păpuși și băieții cu mașini. Sau de ce fetele erau îmbrăcate în roz și băieții în albastru. Prefera să stea și să-i privească — se uita la ei ore în șir, fără să zică nimic.

CAPUL: Dragă, nu crezi că ai uitat ceva?

MAMA: Iarăși? Dar ți-am spus că nu-mi place ce gust are! E așa amară și-mi rămâne pe limbă.

CAPUL (ironic): Scuze, cele cu aromă de căpșuni s-au terminat ieri.

MAMA: Nu vreau!

CAPUL: Haide! Am pregătit-o special pentru tine! O să se ducă înainte să-ți dai seama.

(MAMA se îndreaptă către CAP și ia un pahar de pe cutia acestuia. Îl bea repede și se strâmbă când termină.)

CAPUL: Vezi! N-a fost chiar atât de rău. Acum, înapoi la ce spuneai.

MAMA: I-am promis că nu vom mai lua înghețată de la bărbatul care îl întreba mereu cum îl cheamă și câți ani are. Nu înțelegea de ce nu putea, pur și simplu, să țină minte. I-am promis că nu ne vom opri să vorbim cu nimeni. Ura bătrânele care strigau după el-

CAPUL: Ce băiat mare e! Cred că seamănă cu tatăl lui!

MAMA: Ce bătrâne nesuferite!

FIUL: Și, într-o zi, în timp ce mama s-a aplecat să bea apă de la una dintre cișmelele din parc, am fugit. Am fugit cât de repede am putut. Am fugit de parcă rotația Pământului în jurul

Soarelui depindea de mine.

MAMA: M-am întors și el nu mai era acolo. Ce proastă eram! De ce l-am lăsat să nu mă țină de mână. Ce proastă am putut să fiu! Am început să alerg și să îl strig cât de tare puteam. Dar

știam că și dacă m-ar fi auzit, nu s-ar fi întors.

FIUL: O auzeam cum mă striga, dar picioarele nu mă ascultau și nu se opreau. Voiam să mă opresc, dar picioarele nu, așa că alergam în continuare.

MAMA: Au început să se strângă oameni în jurul meu. Mă întrebau ce s-a întâmplat, de ce urlu ca o descreierată.

CAPUL: Nu avea cum să fugă prea departe! Sigur se întoarce el! Cred că se joacă cu alți copii!

MAMA: Nu aveam timp să le explic că nu, nu se joacă cu alți copii. Și că nu e chiar atât de simplu să «se întoarcă el». Și că ba da, avea cum să fugă prea departe. Pentru că nu ar fi știut

că e «prea departe». Pentru el, prea departe se întindea de la ușa camerei lui și până la Polul Nord. Simțeam cum mă ia amețeala de la forfota care se crease în jurul meu. Îmi era greață. Îmi era greață că am putut să fiu atât de neglijentă când știam că…

FIUL: M-am oprit din alergat când ea s-a oprit din strigat. M-am oprit și am văzut că, în stânga mea, lângă gardul înalt și roșu al parcului, era o bară ruginită.

MAMA: Simțeam că pământul îmi fuge de sub picioare când am auzit vocea unei mame care alerga spre mine, târându-și copilul în urmă.

CAPUL (întors către stânga): Cred că l-am văzut! E cel cu șapcă verde, nu? E mai încolo, lângă gardul acela. Băiatul meu l-a văzut când alerga și a fugit după el. Voia să se joace cu el.

(Se întoarce către dreapta) Mami, mami, el m-a lovit primul!

FIUL: Când i-am văzut pe toți oamenii ăia venind, știam că n-o să treacă pe lângă mine fără să mă bage în seamă, așa cum sperasem. S-au oprit și se uitau la mine. Și pământul era unde

era cerul de obicei. Iar ei erau întorși cu susul în jos. Îmi plăcea să văd cum arată oamenii cu

capul în nori.

MAMA: L-am găsit agățat cu picioarele de o bară, cu capul în jos. Stătea și se uita la noi. Zâmbea. Nu-l mai văzusem zâmbind de mult. Aș fi vrut să îngheț momentul ăla și să-l trăiesc pentru totdeauna. Era un zâmbet întors cu susul în jos, dar totuși zâmbea.

CAPUL: Mami, mami el m-a lovit!

FIUL: Nu-i adevărat!

FEMEIA: A început să plângă. Plângea acolo, cu capul în jos. Trebuia să știu că asta urma să

se întâmple. Ce proastă eram! Îmi imaginasem că ceva se poate schimba așa, brusc. Colțurile gurii i se arcuiau în jos. Buzele păreau decupate și lipite prost pe un chip prea tânăr pentru a le suporta tristețea.

CAPUL: Tristețea unui zâmbet întors.

FIUL: În loc să-mi curgă pe obraji, lacrimile îmi curgeau înapoi, în ochi. Și, pentru câteva momente, nu puteam să îi mai văd. Și îmi plăcea. Nu mai vedeam acea mulțime înmărmurită

de oameni, holbându-se la mine că la un animal de la zoo. Nu mai vedeam chipurile încruntate uitându-se dezaprobator la maică-mea și gândindu-se la ce ciudățenie de copil putea să aibă.

FIUL: Mi-aș fi dorit să rămân pe bara aceea/ Cu capul în jos/ Pentru totdeauna/ Cu lacrimile curgându-mi înapoi de unde au venit/ Pentru totdeauna/ Mi-ar fi plăcut să văd/ Soarele/

Răsărind în jos/ Și apunând în sus./ Oamenii cu capul în nori/ Și cu chipurile neclare./ În schimb,/ Mă simțeam/ Ca un spectator/ La un truc de magie prost/ În care toată lumea vede/

Trapa/ În afară de mine./

Heblu. Sfârșitul scenei

Scena V – Vopseaua galbenă

(MAMA și FIUL stau așezați pe masă, cu picioarele atârnând pe lângă marginea acesteia. Replicile vor fi rostite legat. În timp ce MAMA vorbește, ea nu pare că îl aude pe FIU.)

MAMA: Știi, nu pot să te încurajez să faci artă.

FIUL: Fără pasiune.

MAMA: Ar trebui să mai ieși pe afară.

FIUL: Și să creez artă.

MAMA: Să-ți găsești o slujbă serioasă.

FIUL: Făcând ceea ce iubesc.

MAMA: Și să-ți câștigi pâinea.

FIUL: Fiind eu însumi.

MAMA: Nu poți să lași.

FIUL: Alți oameni să te definească.

MAMA: Tot restul vieții tale.

FIUL: Vor spune că.

MAMA: Ai devenit o glumă, un eșec.

FIUL: Am făcut ceea ce mi-a dictat inima.

MAMA: Vei fi.

55

FIUL: Fericit și liber

MAMA: Un artist muritor de foame.

FIUL: Îmi iubesc arta.

MAMA: Ar trebui să contribui la bunăstarea societății.

FIUL: Inspirând oameni.

MAMA: În loc să pierzi vremea.

FIUL: Lăsându-i pe alții să-mi spună.

MAMA: Ești un nimic.

FIUL: Pot schimba lumea.

CAPUL (sobru): Îl iubește mult. Înainte să îl aibă nu știa că poate iubi o altă ființă atât de mult. Dar pe cât de mult îl iubește, pe atât de puțin îl înțelege. Pentru că da, surprinzător, poți să iubești pe cineva fără să îl înțelegi. A iubi pe cineva poate însemna salvare pentru amândoi. A nu-l înțelege pe cel pe care-l iubești înseamnă condamnare. Pentru amândoi.

(Către FIU, entuziasmat) Fii bun și servește-o pe mama ta cu asta. Nu-ți face griji, am și pentru tine o porție. În seară asta va delectați cu un cocktail de furie, tristețe și stres. Să vă

citesc și eticheta? Adrenalină și noradrenalină cu caru’, ceva prolactină și o linguriță rasă de dopamină. Îmi place să o numesc «rețeta pentru dezastru».

FIUL se apropie de CAP și ia de pe masă acestuia două pahare, iar pe unul dintre ele i-l dă MAMEI. Ciocnesc și le beau pe nerăsuflate.

MAMA: Știi că se spune că Van Gogh obișnuia să mănânce vopsea galbenă pentru că avea senzația că i-ar trezi fericirea interioară sau ceva de genu’?

FIUL (către public): Toată lumea avea senzația că era prost și nebun pentru că vopseaua e toxică și, în plus, nu avea cum să existe vreo legătură între culoarea galbenă și fericirea lui.

Toți credeau că e dus cu pluta. Mie nu mi se pare că era chiar așa de scrântit cum spun unii. Adică, dacă ești într-adevăr atât de nefericit încât chiar și cele mai nebunești idei îți par

rezolvări firești, dacă ajungi să crezi că a-ți vopsi pereții organelor interne cu galben te poate face fericit, atunci o vei face. Oamenii fac exact același lucru când se îndrăgostesc sau când se droghează. O fac în fiecare zi pentru că mereu există șansa ca asta să facă lucrurile mai

bune. În zilele noastre, e mai probabil să iei o supradoză sau să ai inima frântă, dar…

CAPUL, FIUL: Toată lumea are vopseaua lui galbenă. (FIUL scoate din buzunar un tub de vopsea galbenă, deschide gura și apasă pe tub, vopseaua galbenă curgându-i pe limbă de

fiecare dată când spune «așa». Înghite zgomotos și scoate un sunet de satisfacție.)

FIUL (către MAMĂ): Așa? Chiar așa? Mai zi-mi că nu știam? Așa? Îți place? Și eu pictez ca ăla și asta mă face automat nebun, nu-i așa? Cred că e singurul pictor de care ai auzit

vreodată și brusc te interesează că mânca vopsea când îl apuca depresia! Uite! Pot și eu! Mmm, ce bună e! Vezi! Pot și eu! Ce n-aș da să mă ducă și pe mine nebunia pe pereții de la

National Gallery! Și sminteala mea să fie pe buzele tuturor cunoscătorilor de artă ca tine!

MAMA: Ei, haide! Maturizează-te! Comportă-te și tu măcar o dată în viață de parcă n-ai avea cinci ani! (Pauză. FIUL se întoarce cu spatele la ea și se uită în jos.)

MAMA: Știi că nu am vrut să o spun așa-

FIUL: Dar ai spus-o.

MAMA: Nu am vrut.

FIUL: Dar ai spus-o.

MAMA: Îmi pare rău.

FIUL: Ce naiba înseamnă «maturizează-te»? Că trebuie să mă port ca toți idioții de vârsta mea? De ce ar trebui să-mi pese de câți ani am? Marea e bătrână ca dracu’ și totuși te-ar trage

la fund cu o putere căreia nu i-ai putea rezista nici măcar cincizeci de secunde!

MAMA: Nu am vrut.

FIUL: Nici eu nu am vrut. Să mă nasc. Dar ghici ce! Nu m-a întrebat nimeni dacă vreau sau nu. Tu doar ai presupus că eu am vrut. Ei bine, află că nu! Te-ai înșelat. Și știi ce nu mai

vreau? Nu vreau să se mai uite lumea la mine așa.

CAPUL: Și nu vreau să se mai uite lumea la tine așa.

FIUL: Nu vreau să te mai văd căutând psihologi sau terapeuți sau medicamente revoluționare care o să-mi scoată frica din mine și o să mă facă să vreau să mă ridic din pat dimineața.

CAPUL: Nu vreau să nu pot să ies afară, fără să îmi vină în cap cel puțin douăzeci și șapte de moduri în care pot muri pe drum spre școală.

FIUL: Nu vreau să mă mai opresc în mijlocul străzii și să am senzația că toată lumea se învârte o dată cu mine.

CAPUL: Nu vreau să stau lângă alți oameni și să cred că mă sufoc.

FIUL: Nu vreau să nu am prieteni.

CAPUL: Nu vreau să mai deschid gura și să nu iasă nici măcar o silabă.

FIUL: Nu vreau decât ca vocile astea din cap să tacă măcar o secundă! Nu vreau să fac altceva decât să pictez. Și să mor de foame pentru că pictez! Și pentru că mor de foame să mă

scrântesc și să ajung la spitalul de nebuni! Nu vreau să-mi spui că totul va trece cu timpul. Nu vreau să te mai văd că suferi pentru mine. Nu vreau să mai crezi că eu sunt vopseaua ta

galbenă.

Heblu. Sfârșitul scenei

Scena VI – Am uitat să respir

CAPUL: Știi că femurul e mai puternic decât betonul? Sau cel puțin așa mi-a spus un băiat odată, în timp ce fuma o țigară, sinucigându-se încet. E amuzant că noi n-am fost construiți să

ne spargem. Corpurile noastre sunt așa de puternice încât e nevoie de camioane ca să ne dărâme. Ne-am construit corpurile suficient de puternice încât să supraviețuim, dar am uitat să ne creăm suflete pe măsură. Uneori, oamenii îmi vorbesc despre cum spiritul uman este invincibil și cred că toate vorbele lor sună foarte bine, dar nu rezolvă nimic. Tinerii își iau viețile de pe rafturi de parcă-ar fi hoți într-o bibliotecă. Se spune că spiritul uman poate îndura aproape orice, dar cum se face că cei mai mulți dintre noi ne urâm atât de tare încât nu

ne putem privi nici măcar în vitrinele magazinelor pe lângă care trecem? O fată mi-a spus odată că tot ceea ce își dorește este să mă facă să uit totul în afară de bucuria pe care degetele

ei o puteau scoate din corpul meu, dar nu poți să faci dragoste cu mintea cuiva. Femurul este mai puternic decât betonul, dar noi alegem să ne sinucidem continuu. E o diferență mare între

a trăi și a fi viu. (Pauză) Ce ți-au făcut de-ai ajuns așa?

FIUL: Ție ce ți-au făcut de-ai ajuns așa?

CAPUL: Oamenii sunt răi. Răi cu alții, dar mai ales răi cu ei înșiși și știi bine asta. Iar tu ai

avut marele ghinion să te naști într-o…familie de barbari.

FIUL: Familie?

CAPUL: E complicat.

FIUL: Știu.

CAPUL: Atunci știi și că nu trebuie să pui întrebări. Cel puțin nu acum. Dar, știi cine sunt,

nu?

FIUL: Normal.

CAPUL: Haide! Știi că nu mă-ncred în vorbe. Demonstrează-mi! (FIUL scoate o bucată de cretă din buzunar. Se apropie de cutia neagră pe care stă CAPUL și scrie cuvântul «Mele» după cuvântul «Conștiinței». După ce termină, pe cutie va fi scris «Laboratorul Conștiinței Mele Colective».)

CAPUL: Cineva și-a-nvățat lecția pentru ziua de azi! Foarte bine!

FIUL: Ei ți-au făcut asta? Familia mea?

CAPUL: Ei și mulți alții dinaintea lor. Dar suficient despre mine. Problema ești tu. Am auzit că dacă păstrezi florile după ce se ofilesc o să ai ghinion. Păcat că nimeni nu îți spune ce să

faci când îți putrezește inima în piept. FIUL scoate o foaie din buzunar și începe să citească.

FIUL: E imposibil să-ți imaginezi o culoare pe care nu ai văzut-o niciodată. Nu pot să ies din bloc pentru că liftul mă face să mă panichez. Când spun că plâng, ceea ce vreau să spun, de fapt, este că vreau să plâng, dar nu pot. În loc să moară, meduza doar se oprește din a se mișca. Sticla se mișcă la fel ca orice alt lichid, doar că mai încet. Sexul este doar o altă formă de a comunica cu propriul corp, la fel ca autoagresiunea și limbajul semnelor. Fac cinci rebusuri pe zi pentru că doar așa scap de panică. Nu plâng niciodată pentru lucruri din afara

capului meu pentru că toate par atât de departe. Părul uman are în compoziție cianură. Napalmul e doar benzină și plastic. Eu sunt doar carbon și o sincronizare proastă. Dacă aș fi altcineva, cred că tot mi-ar fi frică. E imposibil să îți imaginezi o culoare pe care nu ai văzut-o niciodată.

CAPUL (înșoaptă): Sau o familie pe care n-ai cunoscut-o niciodată.

FIUL: Ce?

CAPUL: Nimic, nimic. Ziceai ceva de…sincronizare proastă?

FIUL: Da.

CAPUL: Ieri?

FIUL: Da.

CAPUL: Pe stâncă?

FIUL: Da.

CAPUL: Ce-ai făcut?

FIUL: Am uitat să respir.

CAPUL: Toți aveți motive diferite pentru care uitați să respirați. Mă întreb dacă Beethoven și-a ținut respirația prima dată când degetele lui au atins clapele. La fel cum un soldat își ține respirația când degetele lui apasă pe trăgaci pentru prima dată. Toți aveți motive diferite pentru care uitați să respirați. (Către public) Se duce de la doișpe’ ani pe stânca aia. Se zice că

fiecare dintre noi are un loc numai al lui pe pământul ăsta. Stânca aia e locul lui. Își ia uleiurile, pânza, șevaletul și pensulele și urcă acolo în fiecare zi. Urcă și pictează mara,

pentru că…

FIUL/CAPUL: Tot ceea ce înțeleg/ Tot ceea ce înțelege

FIUL, CAPUL: Este marea.

FIUL: Pentru că mare este ceea ce am în mine -/ Îi înțeleg tremorul/ Pentru că și în mine/ Se sparg valuri de maluri./ Îi înțeleg murmurul/ Pentru că și vocile din capul meu/ Vorbesc

mereu prea tare/ Sau prea încet/Pentru a putea să le aud.

CAPUL: Urcă și pictează cerul, pentru că cerul nu trebuie să fie înțeles pentru a fi pictat.

Cerul trebuie să fie doar privit. Cu sufletul. Sau cu ochii.

FIUL/ CAPUL: Tot ceea ce nu înțeleg./ Tot ceea ce nu înțelege.

FIUL, CAPUL: Este cerul/ Pentru că cerul e mereu acolo/ Și niciodată present/ În același prezent cu noi/ El se schimbă mereu -/ Imperceptibil,/ Ireversibil,/ Insuportabil,/ Mereu.

CAPUL: A pictat apa și cerul din toate unghiurile posibile. În toate momentele posibile. Ziua.Noaptea. Vara. Iarna. Dimineața. Seara. La prânz. Când era trist. Când era feri- Aproape fericit. A pictat apa pentru că apa este tot ceea ce înțelege. A pictat cerul pentru că cerul este tot ceea ce nu înțelege. Vrea să surprindă haosul spumei și liniștea norilor în uleiuri și acrilice. Dar, într-o duminică, în timp ce-și potrivește brațele șevaletului pentru a susține pânza pe care a ales-o în acea zi, se împiedică. Se împiedică și cade.

FIUL: Era prima dată în viață când nu mi-era frică/ Pentru că știam că acolo/ E mai bine decât aici/ Sau poate nu mai bine/ Dar mai puțin rău./ Și în timp ce mă pregătesc/ Să mă izbesc de valuri/ Precum Icar în zborul său,/ Tragic/ Și eliberator/ Deopotrivă,/ Îmi aduc aminte/ De un moment -/ Eram mic/ Și atârnam cu capul în jos/ De o bară ruginită./ Și acum/ Ca și atunci/ Lacrimile îmi curg înapoi în ochi./ Mă gândesc la mama/ Și la ce o să spună când o să citească/ Scrisoarea mea.

FIUL, CAPUL: E imposibil să îți imaginezi o culoare pe care nu ai văzut-o niciodată…

FIUL: Cad./ Cad,/ Dar aud/ O voce/ Răsunând din adâncuri,/ Murmurând.

CAPUL: O, nu! Nu putem distruge ceva ce ne-a iubit atâta amar de vreme…

FIUL: Valurile mi-au șters lacrimile calde,/ Iar apa rece mi-a spălat fața./ Salvare/ Sau doar/ O altă condamnare/ Eșuasem/ Pentru a câta oară în viață oare?/ Eșuasem/ Și tot ce am putut

să fac -/ Am șoptit încet/ Prea încet.

CAPUL, FIUL: Voi nu înțelegeți! Nu am căzut! Nu am căzut! Am sărit!

Heblu. Sfârșitul scenei

Scena VII – Monștri

(ANCHETATORUL se ridică de pe unul dintre scaunele din spațiul spectatorilor. El este BĂRBATUL din Scena I și Scena III. MAMA se află în lateralul scenei și dactilografiază

interogatoriul.)

BĂRBATUL: Ok, cred că încep să înțeleg.

FIUL: Foarte bine, pentru că eu nu. Nu înțeleg ce mai caut aici.

CAPUL: Porți o conversație cu cineva.

FIUL (către public): Fiecare vorbește/ Niciunul nu ascultă/ Ce vorbește celălalt/ De parcă am fi/ Separați printr-un zid/ Invizibil/ Cu căști pe urechi,/ Cu măști pe față/ Sau pe suflet.

CAPUL: Porți o conversație cu cineva…

FIUL (către public): Și în timp ce cineva-ul vorbește despre el,/

Eu mă gândesc la ce voi spune despre mine/ Și brusc, nu mai port o conversație/ Decât cu mine/ Despre mine/ În mine./ Mă complac/ În egoismul auto-suficienței/ Și mă simt important/ Ca un actor/ Care-și spune/ Monologul final/ Dintr-o piesă proastă./ Îmi curge prin vene/ Tragismul strămoșilor mei./ Îmi răsună în urechi/ Ecourile unor voci/ Care vorbesc/ Doar cu ele/ Despre ele/ În mine./ Se joacă cu mine/ Ca niște păpușari iscusiți/ Trebuie să-mi tai sforile -/ Subțiri,/ Invizibile/ Chiar și pentru cei care stau/ În primul rând./ Aveți o foarfecă?/ Are cineva o foarfecă?/ Nu vreau să mai fiu o păpușă/ Pe ațele istoriei,/ Pe ațele altora,/ Pe ațele sângelui/ Care nu se face apă,/ Dar care nici sânge nu rămâne prea mult./

CAPUL: Sunt un cap.

FIUL: Pe doi umeri/ Din care ies două mâini/ Legate de un paralelipiped/ Cu margini neregulate/ Care nu îmi plac/ Atunci când se reflect/ Din greșeală,/ În oglindă./ Sunt două picioare -/ Prea lungi când vreau să fiu invizibil/ Într-o mulțime vizibilă,/ Prea scurte când vreau să fiu vizibil/ Într-o mulțime invizibilă./ Sunt materie dispusă/ Prost,/ Diform,/ Urât./ Sunt o bucată de carne -/ E amuzant dacă te gândești la asta,/ Dacă reușești să îți conștientizezi corpul./ Și, pentru câteva secunde,/ Îți vei simți capul pe umeri -/ E acolo! Îți vei simți mâinile și picioarele -/ Sunt acolo!

CAPUL: Vreau să ne jucăm!/ Vreau să îți conștientizezi propria respirație -/ Cum inspiri,/ Cum expiri./ Și pentru câteva secunde/ Nu vei putea să respire/ Fără să fii conștient de asta./ Cu plăcere!/ Vreau să ne jucăm!/ Vreau să îți conștientizezi ochii/ Și cum pleoapele clipesc/ Fără voia ta -/ Prea repede,/ Prea încet,/ Pentru a te opri/ Din ceea ce faci./ Clipește!/ Mai clipește o dată!/ Cu plăcere!/ E bine/ Să fii conștient de tine -/ Uneori e bine/ Să știi că tu/ Respiri,/ Clipești,/ Ai capul pe

umeri/ La propriu, nu la figurat./ Deși,/ Uneori e bine/ Să ai capul pe umeri/ Și nu pe masă.

BĂRBATUL: Trebuie să va mai adresez câteva întrebări pentru a întocmi un raport complet. E spre binele dumneavoastră.

FIUL: Și rândul meu când vine? (cu inocența unui copil) Domnule anchetator, îmi permiteți să va rog și eu ceva, tot așa…spre binele meu? (FIUL îi dă o bucată de cretă BĂRBATULUI.)

FIUL: Desenați-mi un monstru.

BĂRBATUL: Poftim?

FIUL: Desenați-mi un monstru.

BĂRBATUL: Vreți să vă…

FIUL: Da. (BĂRBATUL râde, ia creta și măzgălește ceva pe o tablă neagră.)

FIUL: De ce e ăla un monstru?

BĂRBATUL: Păi cum de ce? Nu m-ați rugat să va desenez un monstru? V-am desenat.

FIUL: Da, dar de ce este un monstru? Ce îl face să fie un monstru?

BĂRBATUL: Păi, lipsa mea de talent artistic îl face să fie un monstru…

FIUL: Adică e urât. E monstru pentru că e urât. Și eu-

BĂRBATUL: Nu neapărat…

FIUL: Și atunci? Haideți, dumneavoastră l-ați desenat. (Pauză) V-a mâncat pisica limba? Sau ați uitat cum se răspunde după atâția ani în care doar ați pus întrebări?

CAPUL: În fiecare seară când mergem la culcare, mamele noastre ne spun că nu va ieși niciun monstru din dulap sau de sub pat. E păcat că nu ne avertizează niciodată că monștrii

vin deseori deghizați sub forma oamenilor care pretind că ne vor binele.

BĂRBATUL: Nu văd cum asta ar putea să vă ajute în vreun fel…

FIUL: Permiteți-mi să va explic atunci. Ideea e că, orice monstru pe care l-am întâlnit vreodată sau pe care îl voi întâlni de acum încolo, a fost la un moment dat o ființă umană, cu

sufletul fundamental bun. Pentru că eu cred că nimeni nu se naște fundamental rău. Cu toate acestea, cineva i-a furat bunătatea și l-a transformat în ceea ce este: un monstru. L-a modelat încet, ca pe o bucată de lut căzută în mâinile greșite. Lut care se întărește cu minciuni și idei bolnave. Lut care, mai apoi, e pictat cu sângele celor care îi ies în cale. Așa că atunci când văd un monstru, îmi aduc mereu aminte de asta. Îmi aduc aminte că nu ar trebui să îmi fie frică de creatura din fața mea. Ar trebui să îmi fie frică de chestia care a creat-o.

BĂRBATUL (ironic): Să-nțeleg că vă e frică de mine pentru că am desenat (arată înspre desen) aia?

FIUL: E spre binele dumneavoastră… (râde) Nu asta e ideea? Dacă îmi e frică de dumneavoastră vă spun mai repede ceea ce vreți să auziți. Că am omorât-o și că sunt vinovat.

BĂRBATUL: Vreau să îmi spuneți adevărul.

FIUL: Adevărul. V-am spus adevărul. (se uită la ceas) O oră și un sfert de adevăr gol-goluț.

BĂRBATUL: Mi-ați povestit câteva evenimente din copilăria dumneavoastră. Și din anii de adolescență. Am nevoie de date despre modul în care relația dumneavoastră se desfășura în

ultimul timp.

FIUL: Păi, în ultimul timp nu se mai desfășura nicio relație pentru că ea dormea practic toată ziua. Nu mai vorbea deloc și nu se putea ridica din pat fără ajutor. O asistentă venea de două ori pe zi să o verifice, să vadă cum se simțea.

BĂRBATUL: Am nevoie să îmi răspundeți cu da sau nu la următoarele întrebări. A existat vreo altercație între voi înainte de…

FIUL: Nu.

BĂRBATUL: Ați vorbit vreodată despre testament înain…

FIUL: Nu.

BĂRBATUL: În ziua aceea, v-a spus unde pleacă?

FIUL: Da.

BĂRBATUL: Se ducea la magazin?

FIUL: Da.

BĂRBATUL: Să vă cumpere (se uită în jos, spre un raport) un nou set de vopseluri și câteva pânze?

FIUL: Și niște șuruburi pentru șevalet…cele vechi se stricaseră.

BĂRBATUL: Vă rog să îmi răspundeți cu da sau nu.

FIUL: Da.

BĂRBATUL (citind raportul): În acea zi, vă aflați în imposibilitatea de a merge să vi le achiziționezi singur?

FIUL: Da.

BĂRBATUL: Scrie aici că suferiți de…

FIUL: Da.

BĂRBATUL: Și că de aceea vă aflați în imposibilitatea de a ieși.

FIUL: Da.

BĂRBATUL: Ați fost informat de accidentul pe care mama dumneavoastră l-a suferit de către unul dintre angajații spitalului. Cât timp a petrecut în spital?

FIUL: Nu cred că va pot răspunde la această întrebare cu da sau nu. (Pauză) Cinci săptămâni.

Și după aceea au externat-o. Și totul a fost ok, până în ziua în care a murit. Cred că auziți asta

des, nu?

BĂRBATUL: Insuficiență pulmonară.

FIUL: Perfect. Deci înseamnă că nu am omorât-o eu.

BĂRBATUL: În afară de obiectele pe care le-ați moștenit legal și care sunt menționate în

testament, v-a mai lăsat ceva.

FIUL: Da.

BĂRBATUL: Ce?

FIUL: O scrisoare.

BĂRBATUL: Îmi puteți relata conținutul acestei scrisori?

FIUL: Da. (Pauză)

BĂRBATUL: Ei? (MAMA se ridică de la biroul ei și ia foaia pe care a scris până atunci din mașina de scris. O citește.)

MAMA: Dragă Ashton, am aranjat ca această scrisoare să îți fie trimisă doar în cazul în care voi suferi vreodată un accident care mă va lasă în imposibilitatea de a-ți comunica următoarele la timp. Dacă citești această scrisoare, să știi că îmi pare rău că nu am apucat să-ți vorbesc în timp ce puteam să o fac. Vreau să știi că totul a fost spre binele tău… (În timp ce citește, MAMA merge spre patul din lateralul scenei și se așază în el. Închide ochii și stă nemișcată. În timp ce îi ascultă monologul, BĂRBATUL se ridică de pe scaun și se întoarce cu spatele la FIU. Înainte să-și înceapă monologul, FIUL se ridică, își dă bandana jos și leagă CAPUL la ochi cu ea. În timp ce-și spune monologul, FIUL se va apropia de pat, și o va sufoca pe MAMĂ cu o pernă.)

FIUL: Scria că sunt adoptat. Scria că m-a adoptat când aveam patru luni. Scria că părinții mei biologici mă lăsaseră pe treptele orfelinatului din intersecția străzilor Moorgate și Noble, învelit într-o pătură pe care era brodat cu roșu cuvântul «Ash». Scria că, din respect pentru ei, m-a strigat toată viața Ashton. Din respect pentru niște monștri. Căci asta cred eu că înseamnă să fii un monstru. Nenorociții ăia nici măcar nu s-au străduit să-mi scrie tot numele acolo. Chiar le-a fost atât de greu să scrie șase litere? A-S-H-T-O-N. Cred că de abia așteptau să scape de mine! Dar ea m-a luat și m-a iubit. M-a iubit mereu. M-a iubit chiar și după ce nu m-am mai iubit eu. Am simțit mereu că nu am făcut suficient de multe pentru ea, dar acum am realizat că tot ceea ce reușisem să fac era să îi provoc suferință. Femeia asta și-a sacrificat întreagă viață pentru mine, iar eu nu am răsplătit-o niciodată. Am fost atât de egoist… Și în momentul ăla am vrut să o ajut. Să fac într-o secundă tot ceea ce nu am făcut în douăzeci și trei de ani. Am vrut să o ajut. Am vrut doar să o ajut… (FIUL stă aplecat asupra MAMEI.)

CAPUL: Și așa atârnă Pământul deasupra Lunii. Ca un lucru muribund deasupra unui lucru mort.

(FIUL se ridică și se îndreaptă către BĂRBAT, care se întoarce spre el.)

FIUL: Dar văd că viața continuă să-și bată joc de mine, chiar și acum. Nu-i așa, domnule (se apleacă spre ecusonul acestuia) Ash?

BĂRBATUL (către public, vorbește repede): E imposibil! Nu. N-are cum. E prea mare ca să- (se uită în raport) Douăzeci și trei de ani, ochi verzi, păr blond. Douăzeci și trei de ani.

Patruzeci și doi minus douăzeci și trei. Nouăsprezece. Aveam nouăsprezece ani. Mai aveam un an până să termin Academia! Ochi verzi. Ca maică-sa. Ash… Ash… E imposibil! Orfelinatul de la intersecția străzii Moorgate cu strada Noble. N-are cum. Pătura brodată cu roșu. Nenorocita aia de pătură pe care a croșetat-o maică-sa. El e! El e! Imposibil! N-are cum! El e acum aici! E în fața mea! El! Și-l cheamă Asthton. Ash… (cu capul în mâini) Nu a înțeles! Ash nu era diminutivul de la Ashton. Nu era- El e! E fiul meu! E fiul meu și habar nu are că eu sunt…

FIUL: E totul în regulă? Sper că sunteți mulțumit. Asta scria în scrisoare. Dacă doriți să verificați cred că puteți să obțineți foarte ușor un mandat de percheziție. Deși nu veți afla

nimic în afară de ceea ce v-am spus deja.

BĂRBATUL: E-este suficient! Vă mulțumesc pentru cooperare. Atât pentru azi. Dacă vom avea nevoie de informații suplimentare vă vom telefona… (FIUL se ridică și iese.)

BĂRBATUL: Trebuia să-l mai țin puțin! Să mă mai uit la el o dată! E înalt. Și seamănă cu… Mi s-a părut că… are, buzele mele. Și ochii ei… Pe fața lui suntem încă împreună…

Heblu. Sfârșitul scenei

Scena VIII – Ash

(FIUL și CAPUL sunt singuri pe scenă. FIUL stă în genunchi, aplecat deasupra unei urne.)

CAPUL: Copile, de ce nu te-a învățat nimeni că nu poți transforma oamenii în case? Oamenii sunt ca râurile, mereu schimbătoare, mereu curgând… Vor dispărea într-o zi și vor lua cu ei tot ce ai pus înăuntrul lor. De ce…

FIUL (vorbește repede): Nu! Nu! Te rog, trebuie să mă lași să îndrept lucrurile. Trebuie să o fac, trebuie. Am vrut doar să ajut. Nu puteam să o mai văd cum suferea. Trebuie… A suferit

prea mult pentru mine. Am vrut doar să ajut și nu puteam să o ajut altfel. Am ajutat-o. Uite, o să o eliberez. Pot să o eliberez. Vezi? Acum – da, chiar acum! Ea va fi liberă. Va fi nemuritoare. Și nu va mai suferi niciodată. (FIUL aduce o pânză albă și o pune pe jos. Se așază lângă ea și varsă cenușa din urnă pe pânză. Scoate un tub de vopsea galbenă și pictează. În timp ce CAPUL își va spune monologul, FIUL va picta și va repeta în șoaptă „Te eliberez, te eliberez.”)

CAPUL: A citit odată că nimeni nu moare/ Decât atunci când numele lui/ Este spus pentru ultima data -/ Asta înseamnă/ Că tragediile antice/ Nu sunt tocmai tragice/ Pentru că Icar și

Ahile -/ Ei n-au murit/ Numele lor sunt strigate și astăzi/ După trei mii de ani./ Ea va fi nemuritoare/ Sau cel puțin așa crede/ El/ Cade,/ Cade,/ Cade./ Nimeni nu-și va aminti/ De el/ Sau poate…/ FIUL agață tabloul pe perete. Luminile se sting încet, doar tabloul rămâne luminat./ Toată lumea își va aminti/ De nebunul/ Care mânca vopsea galbenă/Și picta cu cenușă. 

Heblu. Sfârșitul scenei

Cortina

Sursă foto: pexels.com

Descarcă gratuit revista Zări Alb Astre, nr. 1, anul IX, din Biblioteca Virtuală 

Citește și:

„Zări Alb Astre“, revista inaugurată în urmă cu 75 de ani ca un manifest al tinerei elite mirciste „după lunga furtună a omenirii“ 

Biblioteca Virtuală „Zări Alb Astre“

ZăriAlbAstre2020: „Anunțuri și concursuri“ de prof. Luminița Belcin

Redăm în cele ce urmează articolul scris de prof. Luminița Belcin, publicat în numărul 1 din anul IX  al Revistei Zări Alb Astre pe care o puteți citi integral în Biblioteca Virtuală a revistei. 

„Ediţia cu numărul 26 a Târgului GAUDEAMUS Radio România va avea loc în perioada 20 – 24 noiembrie în Pavilionul B2 al Complexului Expoziţional Romexpo.

Ediţia 2019 a Târgului de carte Gaudeamus Radio România din Bucureşti se va desfăşura sub semnul aniversării a 30 de ani de la momentul istoric al Revoluţiei Române din Decembrie 1989. Peste 8.000 mp de standuri care vor găzdui sute de mii de titluri şi aproape 900 de evenimente, lansări şi prezentări de carte, sesiuni de autografe, dezbateri – îi aşteaptă pe cei care vor trece pragul târgului în perioada 20 – 24 noiembrie.

Deschiderea oficială a Târgului Gaudeamus Radio România, ediţia Bucureşti 2019, va avea loc miercuri, 20 noiembrie, la ora 12.00, la standul Radio România

Concursul Naţional de Lectură «Mircea Nedelciu» este numit astfel în memoria scriitorului care a fost unul dintre fondatorii Târgului Internaţional GAUDEAMUS. Iniţiat şi organizat din anul 2002 de Radio România, în colaborare cu studiourile teritoriale, cu scopul de a stimula şi încuraja interesul tinerilor pentru lectură, concursul se adresează elevilor din clasele terminale de liceu şi reuneşte anual câţiva dintre cei mai bine pregătiţi şi mai talentaţi tineri din întreaga ţară. 

Finala naţională a concursului are loc în fiecare lună noiembrie, cu prilejul «Târgului Internaţional GAUDEAMUS – Carte de învăţătură» şi aduce faţă în faţă, în competiţia Lecturii, câştigătorii etapelor zonale desfăşurate pe parcursul anului. Iată scenariul unui concurs, formulat într-un anunț incitant, care propune exercițiul lecturii și întoarcerea la text. Am parcurs toate etapele din scenariul oricărei competiții: înscriere, pregătire, participare și calificarea la faza finală a Cristinei Prică, clasa a XI-a E. Cristina urma să reprezinte studioul teritorial Radio România Constanța și va înfrunta alți cinci elevi de clasa a XI-a din București, Craiova, Iași, Cluj și Timișoara, (deci cam toată țara adunată la standul Radio România pe 24 noiembrie 2020). 

Ne-am bucurat de sprijinul unor oameni de radio, implicați în desfășurarea concursului, doamnele Steliana Bajdechi și Aurelia Mierluș de la Radio Constanța, și doamna Mara Alecu de la Radio România București. Informații, explicații și chiar o simulare a  concursului, consumată în biroul doamnei Aurelia Mierluș au proiectat scenariul concursului. 

Am avut o bibliografie care cuprindea câteva dintre textele literare reprezentative din opera lui Ion Luca Caragiale, unele chiar studiate la școală. Ușor, ar spune mulți… În câteva întâlniri în biblioteca școlii, am încercat să-l citim pe Caragiale, am urmărit ecranizările textelor indicate în bibliografie, ne-am întrebat cum o fi dacă, ce-o fi, c-o fi, c-o păți…

După ce-au fost puse la punct amănuntele deplasării, am descins într-un București învăluit de un noiembrie cenușiu, ușor bacovian. Pe mine m-au năpădit amintirile studenției, pe Cristina – emoțiile pe care și le-a stăpânit cu mare artă. 

Ne-am bucurat de sporovăiala din timpul călătoriei cu trenul, de ospitalitatea gazdelor, pentru că am avut parte de cazare la hotel cochet aflat în apropierea Arcului de Triumf. În seara de dinaintea concursului ne-am cunoscut o parte din «adversare»: ieșeanca – timidă, clujeanca – non-conformistă, timișoreanca – postmodernistă. Atmosfera a fost liniștită, protocolară, animată de conversația plăcută cu cele venite să reprezinte regiunile țării și cu însoțitorii. Cu multă diplomație, s-a evitat orice discuție despre concursul care urma să se desfășoare a doua zi (din context, am înțeles că nu toți erau la prima participare)!

Am pornit spre Târgul…de la Pavilionul Expozițional și am intrat într-o hală imensă cu o sumedenie de standuri ale editurilor care descriau un labirint, în care ne-am rătăcit de-a binelea. Anunțuri peste tot despre evenimente culturale, lansări de carte, care mai de care mai tentante! Am trăit emoția de o clipă provocată de revederea în treacăt a câtorva dintre foștii profesori din facultate, domni la fel de eleganți și distinși, așa cum erau și pe vremea studenției, în ciuda vremii care-și urmează curgerea.

Dar, venisem cu un scop: să participăm la un concurs național de lectură, așa că ne-am îndreptat spre standul Radio România. Concursul a început la ora anunțată în program. Un public format din însoțitorii competitoarelor, sora scriitorului Mircea Nedelciu, alți câțiva veniți pe la Târg. Moderatorul, doamna Mirela Nicolae, redactor la Radio România Cultural prezintă juriul, participanții și probele: lectură, audiție, interpretare și compoziție.

Dintr-o dată, rotițele nevăzute ale angrenajului se pun în mișcare, Ascultăm monologuri, răspunsuri și discursuri argumentative mai mult sau mai puțin meșteșugite, scrise sau interpretate cu iscusința ori cu stângăcia născută fie din timiditate, fie din prea multă infatuare. Ierarhia începe să se contureze. Și la toate acestea se mai adăuga și rumoarea din jur – oameni care se plimbau de colo-colo, grupuri zgomotoase, ecouri venite de pe la alte standuri unde se desfășurau lansări de carte, întâlniri cu scriitori ori critici literari. 

Intenția organizatorilor este de a-i pune pe concurenți în situația de a descifra mesajul textului literar prin descoperirea acestuia în urma unui demers mai degrabă intuitiv-revelatoriu: citit, ascultat, construit răspunsuri la întrebările țintite, formulate de juriul, format din doamna Anca Nedelcu, profesor universitar doctor la Universitatea «București», Facultatea de Psihologie și Științele Educației, doamna Carmen Eberhardt, reprezentant al Editurii «Trei», doamna Iulia Gherghei, redactor la Radio România Cultural și domnul Florin Antonescu, jurnalist la publicațiile «Tribuna învățământului» și «Economistul»

Nu mi-am putut înfrâna pornirea de a evalua ceea ce auzeam (defectul profesional a funcționat!). Înainte ca juriul să anunțe rezultatul, știam că Alexandra Cristina e pe podium, alături de fetele de la Cluj și Timișoara. 

Cristina Alexandra Prică s-a clasat a treia la acest Concurs Național de Lectură «Mircea Nedelciu». Prezența de spirit, seriozitatea și perseverența, pasiunea pentru lectură, mai ales pentru lectura textului dramatic, farmecul firesc al adolescenței, frumusețea chipului mereu zâmbitor, bunul simț și obiectivitatea, stăpânirea de sine (și lista ar putea continua), iată calitățile Cristinei pe care le-am descoperit și le-am intuit în cei trei ani de când îmi este elevă. 

Organizatorii au răsplătit efortul participantelor și reușita învingătoarelor cu multă generozitate: cărți, bani, produse promoționale. Doamna Anca Nedelcu le-a dăruit celor trei fete câte un exemplar din cartea pe care a scris-o împreună cu fiica dumneaei, Elena Diana Nedelcu, aflată la vârsta adolescenței, «Genialii. Antipa. I. Hasdeu. Vuia. Brâncuși. Enescu. 1886 – Un an din copilăria lor». E mai mult decât un premiu, e o invitație la lectură și, de ce nu, la o dezlegare a ițelor timpului paradisiac din copilăria personalităților enumerate în titlu. Inspirată alegere!

M-am bucurat pentru izbânda Cristinei, m-am bucurat pentru că am auzit rostit numele Colegiului Național «Mircea cel Bătrân» într-un spațiu înțesat de cărți și de iubitori ai cărții, m-am bucurat că am o profesie care-mi permite să fiu mult timp înconjurată de tineri optimiști, curajoși și îndrăzneți.

Am anunțat reușita celor de acasă ca pe un dat firesc, ne-am cumpărat o grămadă de cărți (de a căror lectură ne bucurăm în izolarea pe care vremile sub care ne aflăm ne obligă să fim), pierzându-ne prin labirintul din Târg, obosite, am sporovăit în trenși ne-am întors acasă cu promisiunea că la anul va fi…..

Mi-e greu să scriu cum va fi la anul!“, de prof. Luminița Belcin

Sursă foto: Revista Zări Alb Astre

Descarcă gratuit revista Zări Alb Astre, nr. 1, anul IX, din Biblioteca Virtuală 

Citește și:

„Zări Alb Astre“, revista inaugurată în urmă cu 75 de ani ca un manifest al tinerei elite mirciste „după lunga furtună a omenirii“ 

Biblioteca Virtuală „Zări Alb Astre“

ZăriAlbAstre2020: „TREKTRONIK 2020 SCI-TECH CHALLENGE“ de Virgil Baclanov, clasa a X-a C, Andrei Bărăitaru clasa a X-a C, Ana Luca, clasa a X-a C

Redăm în cele ce urmează articolul scris de autor, publicat în numărul 1 din anul IX  al Revistei Zări Alb Astre pe care o puteți citi integral în Biblioteca Virtuală a revistei. 

«Speranța este visul omului treaz»Aristotel. Cu aceste spuse a început prezentarea câștigătoare a Sci-Tech Challenge România 2020. Am decis să formăm o echipă sub numele TrekTronik – cu Baclanov Virgil, a X-a C, ales lider, Bărăitaru Andrei, a X-a C, Constantin Andreea, a X-a B, Luca Ana, a X-a C, Portase Teodora, a X-a A, şi Volniţchi Maxim, a X-a C – şi să vedem care ar fi rezultatul nostru, nevisȃnd totuşi să ajungem unde suntem acum. 

De unde provine numele nostru? Concursul presupune în esență cunoștințe ale mecatronicii, parte integrantă a ingineriei. Cu toate acestea, ingineria presupune și creativitate, inovație. Franciza Star Trek este un clasic al filmelor fantasy, filme unde totul este posibil. Amestecând cele două ingrediente, am obținut astfel cu puțină stilizare numele echipei noastre. Nimic complicat până acum, nu-i așa?

Ei bine, acesta a fost doar primul pas. «Pregătiţi componenta energetică ofertei cȃştigătoare pentru Jocurile Olimpice 2040» era misiunea noastră pentru următoarele zile. Imediat cum am auzit tema concursului ne-am mobilizat cȃt mai eficient cu putinţă. 

Au urmat zile și nopți întregi de brainstorming și cercetări. Am avut dreptul să ne alegem singuri orașul în care vom organiza evenimentul, iar opțiunea evidentă a fost München. Probabil mulți vor întreba de ce am ales un oraș cu un istoric pătat în materie de Jocuri Olimpice, iar asta este într-adevăr o întrebare excelentă. Am avut de făcut un compromis, în cele din urmă. Orașul are una dintre cele mai mari calități ale vieții pe plan

global și dispune de o infrastructură capabilă să suporte oameni venind din toate colțurile lumii. Cu toate acestea, trebuia să o facem cât mai eficient și cu un cost cât mai redus.

Ajunsesem la un moment dat chiar în punctul de a căuta cât costă o mașină electrică de gunoi sau chiar de câți gardieni vom avea nevoie la intrarea pe stadioane. De atât detaliu a fost nevoie pentru a elabora un proiect de încredere și inovativ. Am comunicat împreună zi de zi și am avut o sumedenie de idei care puteau fi implementate, însă din nou, a trebuit să facem un compromis și să sintetizăm aceste idei.

Am ales până la urmă să ne folosim de eoliene datorită amplasării metropolei aproape de Munții Alpi, precum și de plăcuțe piezoelectrice la intrarea pe stadioane. Aceste plăcuțe generează electricitate atunci când sunt călcate, iar lumea le poate testa chiar în BMW Welt, o clădire emblematică pentru München. Panourile fotovoltaice sunt și ele parte a planului nostru, iar acestea vor fi amplasate pe cupolele stadioanelor. Drept urmare, am realizat o schiță tehnică în programul AutoCAD.

Nu am uitat nici de partea distractivă a evenimentului, totuși. Un oraș dezvoltat ar trebui să implice și moduri variate de a te delecta. Piesa de rezistență în materie de distracție a constat în baloanele cu aer cald pe bază de propanol, ce vor oferi o minunată panoramă asupra spectaculosului oraș din Bavaria.

În plus, nu am ignorat importanța informaticii și am dezvoltat vizual două prototipuri de aplicații ce vor sta la dispoziția vizitatorilor – una dintre ele va fi un ghid de deplasare ce încurajează folosirea mijloacelor de transport în comun, cealaltă va fi o unealtă și mai importantă în reducerea emisiilor de dioxid de carbon, o aplicație ce îți permite să vizionezi Jocurile Olimpice direct de pe canapea, prin intermediul hologramelor, salvând o cantitate de ordinul miliardelor de tone de CO2. Da, noi credem că până în 2040 hologramele vor deveni un aspect standard al vieților noastre.

Considerăm că cele mai importante abilități deprinse din acest proiect au fost spiritul de echipă și creativitatea. Am comunicat zi de zi și am încercat să găsim acel ceva special care ne putea propulsa pe treapta cea mai înaltă a podiumului – și aparent am reușit. Le recomandăm celor pasionați de domeniul antreprenoriatului și tehnicii să se implice cât mai mult în astfel de proiecte, pentru că le pune mintea la contribuție. Un alt beneficiu ar fi cunoașterea oamenilor pasionați de același domeniu. Echipa noastră a avut ocazia să discute cu un reprezentant francez al companiei Exxon, lider petrolier mondial. 

Suntem conştienţi de complexitatea ideilor şi de cȃt de  multă muncă este de fapt în spatele realizărilor acestora, dar în acelaşi timp suntem extrem de entuziasmaţi în a le face cunoscute pe plan internaţional în cadrul conferinţei europene online «Abilitățile STEM pentru noua generație: de la concept la acțiune» de pe 28 mai. Suntem recunoscători pentru oportunitatea de a ne prezenta ideile, dar mai ales pentru a dobȃndirea experienţei şi informaţiei în domeniu.“, de Virgil Baclanov, clasa a X-a C, Andrei Bărăitaru clasa a X-a C, Ana Luca, clasa a X-a C

Sursă foto: pexels.com

Descarcă gratuit revista Zări Alb Astre, nr. 1, anul IX, din Biblioteca Virtuală 

Citește și:

„Zări Alb Astre“, revista inaugurată în urmă cu 75 de ani ca un manifest al tinerei elite mirciste „după lunga furtună a omenirii“ 

Biblioteca Virtuală „Zări Alb Astre“

ZăriAlbAstre2020: „«Marco e Alberto Ippolito» – un proiect al prieteniei“ de prof. Florentina Gheorghe

Redăm în cele ce urmează articolul scris de autor, publicat în numărul 1 din anul IX  al Revistei Zări Alb Astre pe care o puteți citi integral în Biblioteca Virtuală a revistei. 

„Începând cu anul 2002, adolescenţi din întreaga Europă s-au reunit pentru a celebra prietenia sub egida Federaţiei Naţionale a Profesorilor din Italia. De-a lungul timpului, numărul ţărilor participante la Premiul Internaţional «Marco e Alberto Ippolito» a tot sporit, ajungând la douăsprezece în 2019. Sute de tineri şi-au exprimat emoţiile, sentimentele şi experienţele prin poezie, povestire, eseu, fotografie şi cercetare sociologică. În fiecare an, organizatorii au propus o altă temă de reflecţie, dar, întotdeauna, sursa de inspiraţie a fost viaţa adolescenţilor europeni. Tema ediţiei din 2019 a fost «Lucrurile nerostite». Decernarea premiilor, momentul final al proiectului, a avut loc în Italia, cu excepţia ediţiilor a XVI-a si a XVII-a, în 2018 şi 2019, când s-a desfăşurat în România. Elevi din Suedia, Germania, Grecia, din mai multe şcoli ale Italiei, din Bulgaria, Republica Moldova, Turcia, Portugalia, Cehia şi Polonia s-au întâlnit la Constanţa pentru a construi, timp de câteva zile, imaginea unei Europe a armoniei, în care barierele lingvistice, economice şi sociale au dispărut.

Activităţile diverse propuse de către organizatori i-au implicat pe elevii şi profesorii liceului: mese rotunde, întâlniri cu personalităţile de excelenţă invitate, conferinţe şi seminarii care au propus subiecte de interes didactic, ateliere de lucru pentru elevi, dar şi momente de divertisment cum ar fi serile tradiţionale sau meciurile de baschet între echipe mixte.

Elevi din toată Europa au participat, alături de colegii lor români, la ore de matematică, fizică, chimie, informatică şi limba engleză. Centrul Judeţean de Resurse şi Asistenţă Educaţională, partener în proiect, a găzduit şi el diverse activităţi.

Premiul Internaţional «Marco & Alberto Ippolito»

Ediţia XVII

Constanţa, 10 – 14 aprilie 2019

Organizatori: Federaţia Naţională a Profesorilor din Italia

Colegiul Naţional «Mircea cel Bătrân» Constanţa

Fundaţia «Alumni» a Colegiului Naţional «Mircea cel Bătrân» Constanţa

Centrul Judeţean de Resurse şi Asistenţă Educaţională Constanţa

Participanţi:

I. Personalităţi de excelenţă invitate:

Ligia Deca

Consilier de Stat – Departamentul Educaţie Cercetare. Licenţiată în ştiinţe politice la Universitatea din Luxemburg. Este implicată activ în elaborarea analizelor şi politicilor educative şi de cercetare la nivel naţional şi european. A fost Preşedinta Uniunii Europene a Studenţilor. A coordonat numeroase conferinţe printre care: conferinţa miniştrilor educaţiei din statele membre ale European Higher Education Area, conferinţa internaţională «Future of Higher Education – Bologna process researchers Conference». Lector universitar la Universitatea de Vest din Timişoara având drept domeniu de interes «Sisteme de formare şi incluziune educativă». A fost membră a Science in Education Expert Group. A publicat numeroase articole în reviste naţionale şi internaţionale de prestigiu.

Giulio Filippo Giacomo Tarro

Fost profesor de virusologie oncologică al Universității din Napoli, medic primar emerit al spitalului «Domenico Cotugno». Împreună cu Albert B. Sabin a studiat asocierea de virusuri cu unele tipuri de cancer la om la Universitatea din Cincinnati, Ohio. Cercetător în cadrul Consiliului Naţional de Cercetare (CNR) şi al Institutului Naţional al Cancerului din Frederick, Maryland, a fost un precursor al diagnosticării şi terapiei imunologice a tumorilor şi coordonator al cercetărilor despre hipertermia extracorporală la pacienţii cu hepatită C în cadrul First Circle Medicine Minneapolis. A primit numeroase premii, titluri de «Cetățean de Onoare» și distincţii «Doctor Honoris Causa». Președinte pe viață al Fundației de «Beaumont Bonelli» pentru cercetarea cancerului și al Comisiei pentru

Biotehnologii ale Virosferei, WABT UNESCO.

Francesco Gui

S-a născut la Padova în 1950 şi predă «Istoria Europei» la Facultatea de Științe Umaniste a Universităţii «La Sapienza» din Roma. Este conferenţiar în domeniul istoriei est-europene. Activitatea sa didactică și științifică a fost dedicată în principal istoriei politico-instituționale a Europei, în epoca modernă și contemporană. Participă la activitățile Centrului Interuniversitar «Jean Monnet», înființat la Facultatea de Științe Economice a  Universităţii «La Sapienza». El a fost printre promotorii legii

inițiativei populare care a făcut posibil referendumul privind Europa organizat în Italia în 1989. Jurnalist, moderator al emisiunilor de televiziune despre Uniunea Europeană, el a susţinut diverse inițiative pentru a promova teme europene.

Stefano Da Empoli

Economist, predă economie politică și politici economice la Universitatea «Roma Tre». Studiile sale privesc organizarea și reglementarea activităţii principalelor piețe, începând cu sectorul energetic.Este președinte fondator al Institutului pentru Competitivitate (I-Com) cu sedii la Roma și Bruxelles. Obiectivul I-Com este de a promova teme și analize ale competitivității într-o perspectivă inovatoare în cadrul politico-economic internațional; face parte din Global Trade and Innovation Policy Alliance, o rețea internațională de grupuri de reflecție active în inovare. Este directorul științific al Asociației «La Scossa», membru al comitetului științific al unor diverse instituții. A efectuat misiuni de studiu și consultanță pentru instituții publice italiene și internaționale. Are numeroase publicații pe teme de economie industrială și reglementarea pieței.

Rosario La Seta

Sculptor. Chiar dacă trăiește într-o mică localitate din Aspromonte, practic fără posibilităţi de formare sau succes, nu s-a descurajat, ci, cu onestitate și voință îndârjită, a reușit să se afirme și să exprime în minunatele sale opere, echilibrul și simetria marilor sculptori greci.

II. Delegaţii de profesori şi elevi de la şcoli din Europa, prezente la Constanţa:

Prof. Giuseppa Arena Istituto Istruzione Superiore «G.B. Vaccarini», Catania, Italia

Prof. Maria G. GranataIstituto Istruzione Superiore «G.B. Vaccarini», Catania, Italia

Prof. Martin FrolíkEUROTEAM, Havìrov, Cehia

Prof. Athanasios SideridisEkpedeftiria Vassiliadi, Salonic, Grecia

Prof. Gregory Moutsios Ekpedeftiria Vassiliadi, Salonic, Grecia

Prof. Mariana AlvesAgruppamento de Escolas «Augusto Cabrita», Barreiro, Portugalia

Prof. Ana Bento Agruppamento de Escolas «Augusto Cabrita», Barreiro, Portugalia

Fernanda CristovãoLiga dos Amigos da Escola Secundaria «Augusto Cabrita», Portugalia

Luis AlvesLiga dos Amigos da Escola Secundaria «Augusto Cabrita», Portugalia

Antonio SoaresLiga dos Amigos da Escola Secundaria «Augusto Cabrita»,Portugalia

Prof. Ilias AgathangelidisAlviksskolan, Stockholm, Suedia

Prof. Henrik Nöbbelin Alviksskolan, Stockholm, Suedia

Prof. Anna Toraldo Istituto Tecnico Istruzione Superiore «G. Vallauri», Velletri, Italia

Prof.Antonietta Parente – Istituto Tecnico Istruzione Superiore «G. Vallauri»,Velletri, Italia

Prof. Petia SiarovaLiceul «Vassil Levski», Yambol , Bulgaria

Prof. Boryana StambolovaLiceul «Vassil Levski», Yambol , Bulgaria

Prof. Tuncay SavtakÖzeL Güney Fen Bilimleri Anadolu Lisesi, Antalya, Turcia

Prof. Mariana JolondcovschiLiceul Teoretic «Mihail Kogălniceanu», Chişinău, Republica Moldova

Prof. Hanna Lücking – «Maria Waechetler Gymnasium», Essen, Germania

Prof. Alessandro Crescenza Liceo Polivalente Statale «Don Quirico Punzi»,Cisternino, Italia

III. Reprezentanți ai Federaţiei Profesorilor din Italia:

Natina CristianoVicepreşedinta Federaţiei Naţionale a Profesorilor din Italia (FNISM) –

iniţiatoarea Premiului Internaţional «Marco e Alberto Ippolito» şi organizator

Ernesto Ranieri – Membru FNISM

Giovanna Rizzo – Membru FNISM

Leonardo Pangallo – Membru FNISM – organizator al activităţilor Premiului

Enzo Malara – Membru FNISM

Marina Cuzzola – Membru FNISM

IV. Alte şcoli participante la concurs:

Centrum EdukacjiZabrze (Polonia)

Istituto Istruzione Superiore «Raffaele Piria»Rosarno (Italia)

Isidora Sekulic Grammar School Novi Sad (Serbia)

ŢĂRI PARTICIPANTE: ITALIA, GERMANIA, SUEDIA, CEHIA, BULGARIA, REPUBLICA MOLDOVA,

GRECIA, TURCIA, PORTUGALIA, POLONIA, SERBIA, ROMÂNIA

Acord de înfrăţire între Asociaţia de Părinţi a Colegiului Naţional «Mircea cel Bătrân» şi Liga dos Amigos de Escola Secundaria «Augusto Cabrita» din Barreiro, Portugalia

Cea de-a XVII-a ediţie a proiectului a prilejuit şi încheierea unui acord de înfrăţire între Asociaţia de Părinţi a Colegiului Naţional «Mircea cel Bătrân» şi Liga dos Amigos de Escola Secundaria «Augusto Cabrita» din Barreiro, Portugalia. Obiectivele acordului includ colaborarea celor două asociaţii în vederea dezvoltării instituţiilor pe care le sprijină şi realizarea de acţiuni comune în beneficiul elevilor şi profesorilor din ambele ţări.

Premii obţinute de elevii Colegiului Naţional «Mircea cel Bătrân» la a XVII-a ediţie a

Premiului Internaţional «Marco e Alberto Ippolito», 10 – 14 aprilie 2019

1. Secţiunea poezie

– Premiul Juriului – Alexandra Talabă

– Menţiune de Onoare – Maria Elena Mindirigiu

– Menţiune Specială – Bianca Alexa Moga

2. Secţiunea Eseu

– Premiul II – Theodora Cristiana Stoian

– Menţiune de Onoare – Patricia Iordache

– Menţiune Specială – Diana-Andreea Savopol

3. Secţiunea Fotografie

– Premiul I – Ştefan Rareş Ciobanu

– Menţiune de Onoare – Eliza Maria Dăileanu

– Menţiune Specială – Alexandra Nicules

4. Cercetare Sociologică

C.N.M.B. – Premiul Juriului

Echipa de proiect :

Prof. dr. Vasile Nicoară

Prof. psih. drd. Irina Ermolaev

Prof. Florentina Gheorghe“, de prof. Florentina Gheorghe

Sursă foto: Revista Zări Alb Astre

Descarcă gratuit revista Zări Alb Astre, nr. 1, anul IX, din Biblioteca Virtuală 

Citește și:

„Zări Alb Astre“, revista inaugurată în urmă cu 75 de ani ca un manifest al tinerei elite mirciste „după lunga furtună a omenirii“ 

Biblioteca Virtuală „Zări Alb Astre“

ZăriAlbAstre2020: „O poartă spre succes – U.K.“ de Andrei Zaharia, clasa a XII-a F

Redăm în cele ce urmează articolul scris de autor Andrei Zaharia, clasa a XII-a F, publicat în numărul 1 din anul IX al Revistei Zări Alb Astre pe care o puteți citi integral în Biblioteca Virtuală a revistei. 

„Nu aș putea preciza cu exactitate perioada în care elevii români au început să fie interesați de studii în Marea Britanie, dar pot să afirm că aceasta a luat amploare în jurul anilor 2000, atunci când evoluția tehnologică a explodat și a deschis calea către noi domenii de muncă. În fiecare an, peste 6000 de studenți români pleacă să studieze la universități din Regatul Unit, acest număr având o evoluție constantă în fiecare an. Tendința studenților români este de a rămâne în țara în care au studiat sau să migreze către alte țări pentru a-și continua  programul de master. Dintre tinerii care-și termină studiile liceale în străinătate, aproape 100% dintre ei merg mai departe tot la universități din afară. 

Decizia de a studia în străinătate este un moment important din viața oricărui elev de liceu, iar alegerea universității necesită o perioadă mai îndelungată de gândire, analiză și de pregătire din punct de vedere emoțional și informativ. Atât profesorii, cât și prietenii mă întreabă de ce vreau să plec în Marea Britanie, departe de familie și de un mediu sigur și confortabil. Răspunsul meu este de fiecare dată același: din pricina unui sistem de învățământ european mai evoluat, a unei baze materiale avansate și a experienței culturale care participă, în mare parte, la viziunea mea despre lume. Mai mult, cursul de animație 3D și de efecte vizuale pe care vreau să îl urmez cere o pregătire foarte bine pusă la punct, oferită de profesori cu experiență în domeniu, iar prezența acestui domeniu de studiu pe teritoriul țării noastre este aproape inexistentă.

De ce tocmai Marea Britanie? Pentru că am sesizat o evoluție tehnologică permanentă («motion capture», «green screen studios» , «3D printing») ce este implementată în universități pentru a oferi studenților oportunitatea de a experimenta și de a-și aplica cu mai multă ușurință cunoștințele acumulate pe parcursul anilor de studiu. Din informațiile pe care le dețin până acum, Brexit-ul nu impune probleme pentru anul 2020, însă regulamentul și prețurile rămân incerte începând cu anul 2021.

Acesta nu reprezintă o intimidare din punct de vedere financiar, deoarece există diverse metode de finanțare sau burse prin care poți să studiezi la o universitate din Regatul Unit. 

Cred că cea mai mare motivație de a studia în Marea Britanie este reprezentată de baza materială existentă din această țară, precum și de experiențele culturale unice, care mă vor ajuta să descopăr și să mă descopăr, să urmez o cale ascendentă în formarea mea ca om al lumii moderne.“, de Andrei Zaharia, clasa a XII-a F

Sursă foto: Revista Zări Alb Astre

Descarcă gratuit revista Zări Alb Astre, nr. 1, anul IX, din Biblioteca Virtuală 

Citește și:

„Zări Alb Astre“, revista inaugurată în urmă cu 75 de ani ca un manifest al tinerei elite mirciste „după lunga furtună a omenirii“ 

Biblioteca Virtuală „Zări Alb Astre“

ZăriAlbAstre2020: „Das Deutsches Sprechdilom – DSD“ de Georgiana Cinghinea, clasa a XII-a F

Redăm în cele ce urmează articolul scris de Georgiana Cinghinea, XII F, publicat în numărul 1 din anul IX al Revistei Zări Alb Astre pe care o puteți citi integral în Biblioteca Virtuală a revistei. 

„Orice elev care alege să facă parte dintr-o clasă de bilingv germană a Colegiului Național «Mircea cel Bătrân» are posibilitatea să susțină gratuit atestatul «Das Deutsche Sprachdiplom – Stufe II» (Diploma de limba germană – nivel avansat). Acest atestat este susţinut de elevii mircişti în două etape: trei probe scrise (înţelegere după text, înţelegere după auz şi argumentare) şi proba orală, structurată în două părți. Prima parte constă în pregătirea unui discurs de maxim 4-5 minute pe o temă dată de juriu, iar a doua parte a probei orale constată în susţinerea unui proiect, care trebuie să certifice capacitatea elevului de a cerceta şi prezenta din diferite perspective o temă din spaţiul cultural de limbă germană cu ajutorul mijloacelor moderne: laptop, videoproiector, retroproiector, flipchart etc. Comisia la proba orală este alcătuită din profesorii Dieter Jaeschle (şef de comisie), Laurenţiu Diamandi şi Cora Târhoacă (profesorii de la clasă) şi Christian Peter (profesor nativ). 

După circa trei luni, timp în care sunt corectate lucrările trimise în Germania, sosesc rezultatele mult aşteptate! Procentajul de reușită este de cele mai multe ori în cazul liceului nostru de peste 90%. Colegiul Naţional «Mircea cel Bătrân» este singurul liceu din sud-estul ţării acreditat de Ministerul Educaţiei şi Culturii Republicii Federale Germania să găzduiască acest examen de limbă germană. Doar pe baza acestui atestat şi în funcţie de media obţinută la bacalaureatul românesc, absolvenţii colegiului sunt acceptaţi la orice instituţie de învăţământ superior din Germania, Austria sau Elveţia

O altă motivaţie puternică oferită absolvenţilor clasei cu profil germană bilingv este faptul că Diploma de limba germană – nivel avansat reprezintă un avantaj enorm în vederea angajării ulterioare într-o companie multinaţională din România sau din străinătate. Mulți din acești absolvenți aleg ulterior studiul la o instituţie de învăţământ superior din Germania, Austria ori Elveţia sau o secție cu predare în limba germană din cadrul A.S.E.-ului sau al Politehnicii din Bucureşti şi Cluj, secţii care se află în cooperare cu instituţii superioare din Germania. De asemenea, elevii din clasele a VIII-a ale colegiului pot primi diplomele de absolvire a atestatului «Das Deutsches Sprachdiplom – Stufe I» (Diploma de limba germană – nivel debază), tot un examen de atestare a cunoștințelor de limba germană al Ministerului Educației Germania

Rezultatele nemaipomenite ale elevilor claselor de bilingv ale colegiului nostru au atras atenția ambasadoarea Franţei în România, Excelența Sa, doamna Michèle Ramis şi a omologul ei german, Excelența Sa, domnul Cord Meier-Klodt. În anul 2019, în amfiteatrul «Gheorghe Coriolan» al Colegiului Naţional «Mircea cel Bătrân», cei doi ambasadori s-au întâlnit cu profesorii şi elevii secţiilor bilingve de limba franceză şi germană. Discuţiile au avut drept obiectiv principal bacalaureatul francofon susţinut de către elevii secţiei bilingv franceză şi programele de limba germană «Deutsches Sprachdiplom», precum şi teme legate de funcţionarea generală a secţiilor bilingve pentru cele două limbi.

Experiența examenului DSD a fost o oportunitate nemaipomenită de a-mi testa cunoștiințele de limbă germană pe care le-am dobândit în cei aproape patru ani de liceu, în care i-am avut ca îndrumători atât pe domnul profesor Laurențiu Diamandi, cât și pe doamna profesoară Cora Târhoacă. Temele abordate au fost inovatoare, moderne, cum ar fi criptomonedele sau lumea circului și ale sale animale, și unele de interes global, cum ar fi problema migranților, avalanșa tehnologică sau sănătatea. Proba orală a fost cea care permite elevului să iși pună în evidență adevăratele calități oratoricești în limba germană. Sfatul pe care eu, elevă a «Colegiului Național „Mircea cel Bătrân», care a susținut acest examen, îl dau viitorilor mirciști este să se încumete a se angaja în această competiție cu sine, pentru că niciodată nu vor ști ce oportunități le poate oferi o diplomă.“, de Georgiana Cinghinea, clasa a XII-a F

Sursă foto: pexels.com

Descarcă gratuit revista Zări Alb Astre, nr. 1, anul IX, din Biblioteca Virtuală 

Citește și:

„Zări Alb Astre“, revista inaugurată în urmă cu 75 de ani ca un manifest al tinerei elite mirciste „după lunga furtună a omenirii“ 

Biblioteca Virtuală „Zări Alb Astre“

ZăriAlbAstre2020: „Bacalaureat francofon“ de Alice Oprea, clasa a XII-a F

Redăm în cele ce urmează articolul scris de de Alice Oprea, clasa a XII-a F, publicat în numărul 1 din anul IX al Revistei Zări Alb Astre pe care o puteți citi integral în Biblioteca Virtuală a revistei.

„De ce ar vrea unii elevi să fie la secția bilingvă franceză și să susțină în plus un bac francofon pe lângă cel românesc? Cum se desfășoară acest tip de bacalaureat? 

Eu am ales această opțiune pentru că o a doua limbă străină, pe lângă engleză, va îmbogăți CV-ul meu, voi avea un as în mânecă, un atu la interviuri pentru slujbe și programe internaționale. 

Secția bilingvă francofonă, percepută ca filieră de excelență, are ca obiectiv stăpânirea la un nivel avansat a limbii franceze de către elevi și deschiderea europeană și internațională a instituției de învățământ în care funcționează. Elevii au șansa de a profita de o abordare educațională diferită și variată, conținuturi îmbogățite și metode inovatoare de învățare. Pe diploma de bacalaureat sunt înscrise mențiunea «secție bilingvă francofonă» și nivelul de cunoaștere a limbii franceze (B2 potrivit Cadrului European Comun de Referință pentru Limbile Străine). Această diplomă deschide elevilor posibilitatea de a urma studii universitare în Franța sau în alte țări francofone, precum și în cadrul filierelor francofone universitare de elită din România

Un acord interguvernamental (2006) reglementează funcționarea a 29 de secții bilingve, răspândite pe întreg teritoriul și, din 2008, Ministerul Educației din România a emis un bacalaureat bilingv, cu mențiune franceză. În 2006, a fost inclus și C.N.M.B. în rețeaua liceelor bilingv francofone, iar din 2016 liceul a primit labelul de calitate pentru învățământ francofon LabelFrancEducation. Acest titlu îi obligă în egală măsură pe profesorii și elevii colegiului să mențină un nivel de calitate ridicat în ceea ce privește stăpânirea limbii franceze și implicarea în activități francofone. Elevii studiază limba franceză în regim de 5 ore pe săptămână, Geografia Franţei (în clasa a IX-a, o oră), Istoria Franței (în clasa a X-a, o oră), o disciplină non-lingvistică în limba franceză, la alegere (geografie, fizică, biologie etc.) în clasele a XI-a și a XII-a. Pe parcursul clasei a XI-a, ei participă la un proiect de clasă interdisciplinar numit Modul Interdisciplinar de Proiect, căruia i se alocă două ore pe săptămână. 

Elevii din clasele bilingve de limba franceză susțin o probă anticipată, centrată pe Modulul de Învăţământ Pluridisciplinar Bilingv, susţinută la sfârșitul clasei a XI-a, apoi în cadrul bacalaureatului, în clasa a XII-a, o probă de competență lingvistică la limba franceză, după modelul examenului DELF B2 și o probă scrisă la o disciplină non-lingvistică în limba franceză (DNL), adică geografie, fizică, biologie etc. în funcție de opțiunea clasei. 

Obținerea nivelului B2 la proba de competență lingvistică este o condiție necesară pentru susținerea probei de examen la disciplina non-lingvistică. De asemenea, nota obținută la proba anticipată de bacalaureat (la finalul modulului interdisciplinar) este o condiție obligatorie pentru susținerea probelor specifice ale bacalaureatului francofon în clasa a XII-a. 

Modulul interdisciplinar este un proiect realizat în clasa a XI-a, în limba franceză, pe o temă aleasă de elevi (de exemplu, clasa mea a ales poluarea în Dobrogea), care implică cel puțin două discipline non-lingvistice (fizică, economie, biologie, etc.). Această temă este tratată în sub-teme la care elevii lucrează în echipe constituite din 4-5 membri. Elevii efectuează o activitate de cercetare, utilizează o metodologie de proiect specifică și un instrument de lucru inovativ – carnetul de bord, realizând un produs final pe care îl prezintă în echipă. Proiectul se încheie în luna mai a clasei a XI-a prin prezentarea produsului final și prin susținerea probei anticipate de bacalaureat, probă la care se evaluează carnetul de bord, gradul de implicare a fiecărui elev în proiect, cunoștințele de DNL asimilate în cadrul proiectului precum și nivelul de limbă franceză. Această probă nu înseamnă doar o notă, ci și anumite aptitudini obținute și dezvoltate pe parcursul anului precum lucrul în echipă dar și responsabilitatea de a lucra individual și de a menține menține un anumit ritm de muncă, capacitatea de a aduna și de a filtra informațiile relevante pentru subiectul ales, cum se realizează sinteză și multe alte abilități care vor fi benefice pentru viața de după liceu. 

În cazul în care elevul promovează proba anticipată în clasa a XI-a, acesta are dreptul de a participa la probele specifice organizate la sfârșitul clasei a XII-a, pentru elevii din secțiile bilingve francofone. 

Urmează proba de evaluare a competențelor lingvistice în limba franceză. Elevii care au obținut rezultatele necesare la examene cu recunoaștere internațională pentru certificarea competențelor lingvistice în limba franceză (DELF B2 sau mai mare) nu mai susțin această probă. Altfel, elevul trebuie să participe la această probă care este realizată după modelul examenului DELF B2. Eu recomand să se dea DELF-ul, nu numai pentru echivalare la bac, dar și pentru că această diplomă recunoscută internațional are o valoare mai mare la interviuri și în CV. Absolvenților secțiilor bilingve francofone, care au participat la proba de evaluare a competențelor lingvistice în limba franceză, dar au obținut un nivel inferior nivelului B2, li se recunoaște nivelul atins la proba de evaluare a competențelor lingvistice într-o limbă străină pentru obținerea diplomei de bacalaureat românesc, fără mențiunea specială «secție bilingvă francofonă»

Ultima parte este proba scrisă la disciplina non lingvistică studiată în limba franceză. La sfârșitul clasei a X-a, elevii aleg o disciplină dintre matematică, fizică, chimie, biologie, istorie, geografie, economie, pe care o vor aprofunda în următorii doi ani. 

Proba constă într-un examen scris pe disciplina aleasă care se aseamănă cu conținuturile făcute în clasă. 

Ca o mică recapitulare, pentru obținerea mențiunii speciale «secție bilingvă francofonă» pe diploma de bacalaureat, absolvenții secțiilor bilingve francofone trebuie să îndeplinească următoarele condiții: să promoveze examenul de bacalaureat național; să participe şi să obţină cel puțin nota cinci la proba anticipată; să participe şi să obţină cel puţin nota cinci la proba scrisă de DNL; să obţină media notelor de la proba anticipată şi de la proba scrisă de DNL cel puţin egală cu șase; să obţină minimum nivelul B2 la proba de evaluare a competenţelor lingvistice în limba franceză. 

Notele obținute la proba anticipată şi la proba scrisă de DNL nu intră în calculul mediei generale de bacalaureat. 

Bacul francofon este mult mai complex și presupune un efort suplimentar, dar în final, dacă vrei să ai opțiunea de a studia la universități în Franța sau în alte țări francofone, precum și în cadrul filierelor francofone universitare de elită din România sau vrei să ai un avantaj față de ceilalți sau pur și simplu iubești franceza și vrei să o aprofundezi, secția bilingvă francofonă este potrivită pentru tine și merită efortul.“, de Alice Oprea, clasa a XII-a F

Sursă foto: Revista Zări Alb Astre

Descarcă gratuit revista Zări Alb Astre, nr. 1, anul IX, din Biblioteca Virtuală 

Citește și:

„Zări Alb Astre“, revista inaugurată în urmă cu 75 de ani ca un manifest al tinerei elite mirciste „după lunga furtună a omenirii“ 

Biblioteca Virtuală „Zări Alb Astre“

ZăriAlbAstre2020: „Inspirație românească de poveste“ de Biroul Executiv al Consiliului Școlar al Elevilor din C.N.M.B.

Redăm în cele ce urmează articolul scris de Biroul Executiv al Consiliului Școlar al Elevilor din C.N.M.B., publicat în numărul 1 din anul IX al Revistei Zări Alb Astre pe care o puteți citi integral în Biblioteca Virtuală a revistei. 

„Cu ocazia Zilei Naționale a României, Consiliul Școlar al Elevilor C.N.M.B. a preluat inițiativa Consiliului Județean al Elevilor, Constanța din 2018, «Inspirație românească de poveste», proiect ce încurajează elevii să își exprime simțul patriotic. 

Colegii noștri și-au transmis gândurile pentru România, răspunzând în câteva rânduri la întrebările noastre. Aceștia și-au exprimat iubirea față de țară în răspunsuri care sunt transmise, cu emoție, iubire și patriotism. Vă prezentăm câteva dintre acestea: 

Întrebare: Ce mesaj transmiți concetățenilor tăi cu prilejul Zilei Naționale a României?

Miruna Miruna, a IX-a G: Mesajul meu pentru întreaga Românie este să ne iubim țara necondiționat. Nu ne alegem locul natal, dar putem să alegem sentimentele simțite față de acesta, precum o familie. Vreau ca fiecare frate de-al meu, român, să își aprecieze patria. Istoria noastră, a întregii națiuni, ne-a apropiat, iar acum, la celebrarea celor 101 ani de la Marea Unire, sentimentul de patriotism ar trebui să ardă mai tare ca niciodată, iar noi ca cetățeni să fim mândri că avem un loc pe care să îl numim acasă. 

Bianca Steriu, a IX-a D: Voi cita din «Testamentul Regina Maria a României: „Fii tu (România) veşnic îmbelşugată, fii tu mare şi plină de cinste, să stai veşnic falnică printre naţiuni, să fii cinstită, iubită şi pricepută.“» 

Mesajul reginei Maria rămâne valabil și astăzi la 101 ani de la Marea Unire

«Dragi români, rămâneți curajoși, voioși, inteligenți și patrioți, duceți mai departe neamul român.» 

Elena Epure, a IX-a F: Vreau ca noi, românii, să fim mai uniți și mai buni, deoarece doar așa vom putea realiza lucruri mărețe. 

Ingrid Memet, a XI-a F: Mesajul pe care îl transmit concetățenilor mei cu prilejul Zilei Naționale a României este de a respecta țara noastră, România, și de a fi uniți indiferent de situație. A mai trecut un an, și a venit ziua cea mare, în care toți românii trebuie să se adune și să fie mândrii că fac parte din această țară minunată pe care o putem numi ACASĂ. Românul trăiește de când se știe cu credință în suflet. La fel cum Dumnezeu ne iubește pe noi și ne ocrotește, așa și noi trebuie să ne iubim patria și să o protejăm!

Întrebare: Cum poți fi TU schimbarea în România? Ce domenii consideri că necesită modificări? 

Miruna Bărăscu, a IX-a G: Eu voi fi schimbarea în România! Eu voi fi exemplul generațiilor viitoare, exemplu de care nu am avut parte. Îmi voi trăi viața în țară, dedicând-o acesteia, pentru că mereu vor fi îmbunătățiri, fiecare domeniu având nevoie de dezvoltare, de timp investit de către oameni destoinici. Mă voi strădui să fiu unul dintr cei care vor aduce schimbarea“, de Biroul Executiv al Consiliului Școlar al Elevilor din C.N.M.B.

Sursă foto: Colegiul Național „Mircea cel Bătrân“ Constanța

Descarcă gratuit revista Zări Alb Astre, nr. 1, anul IX, din Biblioteca Virtuală 

Citește și:

„Zări Alb Astre“, revista inaugurată în urmă cu 75 de ani ca un manifest al tinerei elite mirciste „după lunga furtună a omenirii“ 

Biblioteca Virtuală „Zări Alb Astre“

ZăriAlbAstre2020: „Pasiune și carieră. Invitați de seamă la Colegiul Național «Mircea cel Bătrân»“ de Biroul Executiv al Consiliului Școlar al Elevilor din C.N.M.B.

Redăm în cele ce urmează articolul scris de Biroul Executiv al Consiliului Școlar al Elevilor din CNMB, publicat în numărul 1 din anul IX al Revistei Zări Alb Astre pe care o puteți citi integral în Biblioteca Virtuală a revistei. 

„Pe 26 februarie 2020, în aula «Gheorghe Coriolan» a Colegiului Național «Mircea cel Bătrân», s-a desfășurat prima ediție a proiectului «Combinând pasiunea și cariera» dedicată medicinei, proiect sub egida Consiliului Școlar al Elevilor C.N.M.B. 

Tema proiectului servește pentru orientarea școlară și profesională a liceenilor care doresc să treacă pragul facultăților de medicină. 

În cadrul proiectului, medici de renume din Constanța au discutat cu peste o sută de elevi despre începutul și profesarea în domeniul medicinei, sacrificiile și satisfacțiile pe care le presupune acesta. 

Activitatea a fost deschisă de către domnul director, profesor doctor Vasile Nicoară, care i-a prezentat pe invitați, accentuând numărul de mirciști care au ales Universitatea «Ovidius» pentru continuarea studiilor.

«Inițiativa Consiliului Școlar al Elevilor este lăudabilă cu atât mai mult cu cât orientarea școlar-profesională este ceva mai deficitară. Nu trebuie să urmezi profesia părinților doar pentru că dumnealor au activat într-un domeniu și sunt specialiști în acel domeniu. Trebuie să vrei, să-ți dorești, să iubești meseria respectivă, să fii curios, să fii tenace ș.a.m.d. Cei care încă oscilează în a-și alege o meserie este bine să participe la astfel de întâlniri cu specialiști pe care să-i întrebe și să ia direct pulsul în ceea ce înseamnă a fi medic, a fi avocat, inginer, a fi profesor ș.a.m.d. 

În cazul în care genul acesta de întâlniri vor continua și cu specialiști din alte domenii cu siguranță că elevii de clasa a XI-a, cei cărora li se adresează în principal, dar nu în exclusivitate, dar și colegilor mai mici care deja se gândesc la momentul în care vor trebui să ia o decizie legată de viitorul lor, vor fi mai mult decât sprijiniți în a lua o decizie pertinentă și potrivită lor.» a declarat directorul adjunct al colegiului, doamna profesoară Loredana Tănase

Activitatea a debutat prin introducerea în temă de către Biroul Executiv al Consiliului Școlar al Elevilor din Colegiu: președintele Andreea Constantin, vicepreședinții Cristiana Burlibașa și Dima Nancu și secretarul Olivia Murariu

«Am fost profund impresionați de numărul mare de elevii care au participat la activitate – peste 120 de mirciști -, dar și de atenția sporită pe care aceștia au acordat-o invitaților. Elevii au ascultat cu atenție sfaturile domnilor și doamnelor doctor, fiind profund impresionați de experiențele acestora. 

De asemenea, am fost onorați să avem alături de noi invitați de renume, precum domnul rector, profesor universitar doctor Sorin Rugină, doamna prorector, profesor universitar doctor Liliana Ana Tuță, domnul prorector, lector universitar doctor Alexandru Bobe, domnul Constantin Ghiță, medic la Spitalul Militar de Urgență „Dr. Alexandru Gafencu“ din Constanța.

Este o deosebită onoare pentru Colegiul nostru să găzduiască o parte din conducerea Universității „Ovidius“ Constanța, fiindu-le recunoscători tuturor că și-au petrecut o parte din prețiosul timp vorbind cu elevii. 

Proiectul a fost un real succes și sperăm să colaborăm în continuare cu dumnealor», declară conducerea Consiliul Școlar al Elevilor din Colegiu

Proiectul a continuat prin discursurile invitaților, începând cu domnul rector Sorin Rugină, urmând doamna prorector Liliana Ana Tuță, domnul prorector Alexandru Bobe și domnul dr. Constantin Ghiță. Totodată, doamna director adjunct Loredana Tănase, absolventă al Universității «Ovidius», a discutat despre experiența dumneaiei în cadrul Universității. 

Activitatea s-a încheiat cu un număr generos de întrebări pe care elevii le-au adresat invitaților. Elevii au fost impresionați de experieța invitaților, o mare parte dintre ei plecând cu gândul că vor urma facultatea de medicină după absolvirea liceului. 

Proiectul «Combinând pasiunea și cariera» va continua prin ediții dedicate și altor domenii, precum cele juridic, militar, IT, inginerie, arhitectură și artă și nu numai.“, de Biroul Executiv al Consiliului Școlar al Elevilor din C.N.M.B.

Sursă foto: Revista Zări Alb Astre 

Descarcă gratuit revista Zări Alb Astre, nr. 1, anul IX, din Biblioteca Virtuală 

Citește și:

„Zări Alb Astre“, revista inaugurată în urmă cu 75 de ani ca un manifest al tinerei elite mirciste „după lunga furtună a omenirii“ 

Biblioteca Virtuală „Zări Alb Astre“

WordPress Cookie Plugin de la Real Cookie Banner